Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Medicul care a devenit preot

Medicul care a devenit preot

Un articol de: Cornel Cadar - 05 Aug, 2011

La aproximativ 12 km de Bacău, cum se merge spre Adjud, situată pe malul drept al Siretului, la confluenţa cu râul Bistriţa, se află localitatea Galbeni. Face parte din com. Nicolae Bălcescu, jud. Bacău. Aici, la jumătatea drumului dintre centrul satului şi biserica parohială, se găseşte o casă memorială. Mai întâi te întâmpină o fântână. Pe vremuri avea o cumpănă grea şi cu ciutură de lemn. Astăzi are o roată mare pe care trece un lanţ de care atârnă o găleată de metal. Fântâna, bustul din faţa casei, precum şi cărţile, fotografiile, scrisorile, mobilierul şi obiectele care se află în casă spun povestea unui medic preot care şi-a trăit chemarea de a se ocupa de sufletele şi trupurile oamenilor. A murit în faimă de sfinţenie. Cei care l-au cunoscut când aud de numele lui Martin Benedict îl asociază cu unul care a dus o viaţă deosebită.

S-a născut la 31 iulie 1931. După terminarea claselor primare în satul natal (1938-1944), în anul 1945 s-a înscris, cu gândul de a deveni preot, la Seminarul Franciscan din Hălăuceşti. În anul 1948, autorităţile comuniste închizând toate seminariile catolice, a fost nevoit să se întoarcă acasă. În acelaşi an s-a înscris la Liceul de Băieţi din Bacău pe care l-a absolvit în anul 1951. A urmat Facultatea de Medicină din Iaşi, pe care a terminat-o în anul 1957. A lucrat ca medic la Răducăneni (15 octombrie - 1 decembrie 1957), Tătăreni (1 decembrie 1957 - 7 noiembrie 1961), Bacău (7 noiembrie 1961 - 1 noiembrie 1962) şi Oneşti (1 noiembrie 1962 - 1986).

În luna august a anului 1972, după trei intervenţii chirurgicale, cauzate de o ocluzie intestinală, medicii i-au dat puţine zile de viaţă. A mai trăit încă 14 ani.

Dorinţa de a deveni preot nu l-a părăsit. Fiind încă perioada comunistă, a intrat în secret în Ordinul Franciscan. A făcut noviciatul şi profesiunea simplă în anul 1976, iar cea solemnă în anul 1979. La 14 septembrie 1980, în taină, a fost hirotonit preot în biserica din Slănic Moldova de către episcopul Alexandru Todea.

Nu a putut sluji ca preot. Se ruga şi când putea celebra Sfânta Liturghie, fără a şti prea mulţi. A continuat să-şi desfăşoare în public misiunea de medic la Oneşti. Cu dăruire, competenţă şi seriozitate îi slujea pe cei loviţi de boală. Aducea mângâiere şi când era posibil vindecare. Îi invita pe pacienţi să cheme şi preotul pentru a se îngriji şi sufleteşte. Îi îndemna pe mulţi la rugăciune. Căuta să apere viaţa şi în mod special le arăta celor în cauză că avortul înseamnă uciderea unei vieţi.

În anul 1983 a mers la Roma ca să participe la momentul ridicării la cinstea altarelor a lui Ieremia Valahul. Securitatea i-a descoperit secretul: faptul că era preot. După întoarcerea în ţară, au început persecuţiile. A fost chemat şi pus să dea explicaţii. Sănătatea şubrezită şi anchetele l-au dus la 12 iulie 1986 la moarte. A fost înmormântat în satul natal.

Mormântul a început să fie vizitat de credincioşi din toată ţara. Oamenii s-au rugat şi au simţit cum apa din fântâna din faţa casei părinteşti avea miros şi gust de trandafir. Securitatea a intrat în alertă şi le-a interzis credincioşilor să mai meargă la mormânt sau la fântână.

La 14 aprilie 2007, la Oneşti, s-a deschis procesul diecezan de ridicare la cinstea altarelor a slujitorului lui Dumnezeu Martin Benedict. Dosarul cu sute de pagini de mărturii de la cei care l-au cunoscut aşteaptă să fie trimis la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor din Vatican, care se va pronunţa asupra cazului.

Au trecut 25 de ani de la moartea lui Martin Benedict. Cu această ocazie, în localitatea Galbeni, în perioada 10-12 iulie, s-au desfăşurat mai multe manifestări cultural-religioase: Liturghie comemorativă, Privegherea de rugăciune, binecuvântarea, în cimitirul satului, a noului mormânt, expoziţie fotografică, program de muzica sacră, susţinut de corul Bazilicii "Sfântul Francisc din Assisi" (Italia), dezvelirea unei plăci memoriale a Şcolii cu clasele I-VIII care îi poartă numele, simpozionul "Martin Benedict - mărturisirea credinţei şi slujirea creştină", filme documentare etc.

Pr. Martin Benedict a fost şi rămâne unul dintre mărturisitorii fideli ai credinţei creştine printr-o deosebită trăire a Evangheliei lui Cristos. În una dintre scrisori el notează: "Să ne rugăm pentru noi şi lumea întreagă, căci religia creştină este o rază de foc de iubire adusă de Isus din cer care cuprinde pe toţi oamenii, indiferent de sex, naţionalitate, religie sau convingeri politice, este universală".