Necesara evadare

Am făcut recent încântătoarea expe­riență de a evada în natură patru zile la rând, începând cu ziua întâi de Paște.

Am fost mai întâi la Mogoșoaia, în minunatul parc al Palatului, unde, în afară de a ne plimba, aproape singuri, am trăit emoția de a auzi plutind peste întinsul verde vocea preotului care oficia slujba pascală la biserica având hramul Sfântului Gheorghe, drept care ne-am îndreptat și noi într-acolo, unde nu mai era pustiu, căci am găsit o mulțime de enoriași, marea majoritate tineri, inclusiv părinți cu copii.

Am fost apoi, luni, pe malul lacului de la Belciugatele, înconjurat pe jumătate de pescari, mai toți veniți cu familiile pentru a savura împreună liniștea.

Marți, am ajuns în Pădurea Băneasa și ne-am învârtit pe nenumăratele poteci, aproape riscând să ne rătăcim, iar miercuri am fost la Mănăstirea Comana și apoi în Parcul Natural din apropiere, foarte frumos amenajat, unde ne-a încântat întâlnirea cu absolvenții unui liceu din Giurgiu, veniți aici pentru pozele de absolvire. Tineri și frumoși, într-un decor frumos, la doi pași de „Podul dragostei fără sfârșit”...

Trebuie să mărturisesc că la Mogoșoaia am fost, de-a lungul anilor, de cel puțin cincisprezece ori, la Belciugatele de „numai” cinci ori, căci am descoperit mai târziu locul, pentru Pădurea Băneasa am pierdut demult socoteala, sigur am trecut de cincizeci, iar la Comana am ajuns în vreo zece dăți, inclusiv o dată din motive profesionale, pentru un reportaj despre mănăstire în Ziarul Lumina.

Sunt câteva lucruri care merită spuse în legătură cu aceste mini-excursii.

Cel evident este, desigur, faptul în sine de a ajunge în mijlocul naturii, evadând din viața tre­pidantă și sufocantă a orașului. Totul - peisa­je­le, aerul, parfumurile plantelor, cerul, liniștea - te face să respiri altfel și să-ți reîncarci bate­riile.

Mai puțin comentat este detaliul că este vorba de un mod aproape gratuit de a-ți petrece timpul liber. Pentru cea mai îndepărtată dintre destinațiile menționate, benzina costă cam patruzeci de lei pentru întreaga familie. Și, dacă vrei, poți să-ți iei cu tine apă, mâncare, sucuri, cafea, după plac, adică ceea ce ai fi mâncat și băut și acasă, deci nu e o cheltuială în plus.

În al treilea rând, nu e doar o evadare din încărcata atmosferă urbană, ci și una din rutina zilnică. Chiar atunci când ne place ceea ce facem zi de zi - lucru nu prea des întâlnit, să fim sin­ceri -, rutina, repetiția mecanică, este obositoare în sine.

În al patrulea rând, azi, în epoca în care calculatorul și telefonul se iau la trântă cu televizorul întru stăpânirea și manipularea noastră, creându-ne dependențe comparabile cu cele provocate de droguri, micile ieșiri în natură - nu mai vorbesc de cele mari, de-a lungul mai multor zile! - sunt mai mult decât utile desprinderii din păienjenișul electronic. Cât de relevant e faptul că internetul are în numele lui ceva ce țese și păianjenul: o plasă...