O mărturie peste care nu treci uşor

Auzim adesea fraze care încep cu „toţi“: toţi medicii iau şpagă, toate femeile sunt materialiste, toţi băieţii vor să trăiască înainte de căsătorie cu viitoarea soţie. Sunt false, bineînţeles. În categoria frazelor false care încep cu „toţi“ este una care se rosteşte mai puţin, dar este la fel de periculoasă prin minciuna pe care o promovează: „toţi doctorii ginecologi fac avorturi“.

Ei bine, sunt şi doctori ginecologi care nu fac sau au renunţat să mai facă avorturi. Sunt chiar mulţi. Însă ei sunt foarte puţin mediatizaţi, din două motive: fie pentru că presa nu le acordă atenţie, fie pentru că le este teamă să vorbească, deoarece mulţi dintre ei se confruntă cu presiuni din partea colegilor sau din partea familiei. Şi astfel se promovează în mentalitatea publică faptul că un ginecolog se ocupă de naşteri şi de avorturi. Cineva l-a întrebat odată pe doctorul Păscuţ, despre care voi scrie mai încolo: „De ce te-ai mai făcut ginecolog dacă nu faci avorturi?“ Dacă ar trăi marele medic al Antichităţii, Hipocrate, răspunsul său ar fi fost că între a fi doctor şi a face avorturi este o incompatibilitate. Vorbim în primul rând de ceea ce se cheamă „avort la cerere“, când nu există un risc pentru sănătatea mamei, care să o pună pe aceasta în faţa unei decizii dificile.

Medicii salvează vieţi. Medicii obstetricieni şi ginecologi sunt cei care veghează viaţa noastră în primele nouă luni ale existenţei şi ajută la trecerea din pântecele mamei în afară. Ca urmare, ei cunosc cel mai bine realitatea vieţii intrauterine.

Despre motivele care l-au convins să renunţe la această practică, doctorul Dan Păscuţ povesteşte: „Îmi aduc aminte că făceam un avort şi după aceea eram chemat la o naştere. A fost zguduitor să-mi dau seama de această dublă personalitate, de diferenţa între distrugerea unei vieţi şi asistarea unui copil care se naşte“.

Avortul curmă o viaţă, iar acest lucru îl face să fie o practică opusă acestei misiuni. În jurământul lui Hipocrate este scris: „Nu voi prescrie niciodată o substanţă cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, şi nici nu voi da vreun sfat în această privinţă. Tot aşa nu voi da unei femei un remediu abortiv“. Mai este vreun dubiu că între specializarea de ginecologie şi avort nu există un semn de egalitate, conform părintelui medicinei?

Doctorul Dan Păscuţ a luat această decizie de a nu mai face avorturi în anul 1992. De atunci „n-ar mai face avorturi nici dacă l-ar băga cineva în puşcărie“, deoarece este absolut convins că în uter este o viaţă, iar prin avort se distruge această viaţă. Despre starea pe care o avea înainte să ia această decizie, el povesteşte: „Dintr-o-dată am început să mă simt exact ca un killer care este plătit să ucidă, şi atunci nu m-am mai putut suporta pe mine însumi. Aveam acelaşi sentiment ca şi când aş fi fost plătit să ucid. Măcar un adult are posibilitatea să se apere, în timp ce un copil nenăscut nu are nici o posibilitate“.

Pentru cel care îşi ascultă conştiinţa şi are inima deschisă către adevăr, lucrurile sunt foarte simple, am putea spune chiar evidente. Nici un argument nu poate rezista în faţa unei conştiinţe care vede clar că în pântecele mamei ia naştere o nouă viaţă, iar lui i se cere să o curme.

Meditând la trecut, dar şi la decizia din prezent, medicul Dan Păscuţ spune: „Dacă mama mea ar fi făcut avort, indiferent de stadiul embrionar la care eram, eu nu aş fi fost astăzi. Acum mă bucur de viaţă, de copiii mei, de familia mea, de oamenii pe care îi iubesc, pentru că mama mea mi-a dat viaţă“.

Cu toate că este medic, iar argumente ştiinţifice care să demonstreze realitatea vieţii uterine sunt din belşug, doctorul Dan Păscuţ nu apelează la nici unul dintre acestea, ci face apel la firesc, la bunul-simţ prezent în conştiinţa fiecărui om: „Cea mai simplă explicaţie pentru oricine e în stare să judece această chestiune este că fiecare dintre noi, dacă meditează asupra fiinţei lui, poate să spună aşa: «Domnule, dacă mama mea făcea avort, eu nu mă mai bucuram de viaţă.» Vreau să spun lucrul acesta şi îmi face plăcere să-l spun, pentru că mama mea acum nu mai este, dar ea a fost bolnavă de inimă, şi cu toate acestea nu a făcut avort. Îi mulţumesc pe această cale că mi-a oferit bucuria de a trăi“.

Dan Păscuţ este un profesionist respectabil: doctor în medicină, conferenţiar universitar şi şeful Clinicii II Obstetrică şi Ginecologie din Spitalul Clinic „Dr. Dumitru Popescu“ din Timişoara. În plus, a avut un dublu curaj: de a asculta de conştiinţă şi de a mărturisi public crezul său. Interviul din care am selectat cuvintele de mai sus se află pe site-ul rupetacerea.ro, un site dedicat celor care au trecut prin trauma avortului. Dar el nu este singurul care a avut acest dublu curaj. Mai sunt câţiva profesionişti renumiţi care au spus public că nu fac avorturi la cerere. Poate că ar fi mai mulţi, dacă s-ar simţi încurajaţi. Asta este datoria noastră, a celor care preţuim viaţa umană şi pe cei care o slujesc. Să îi încurajăm. Mulţumim, domnule doctor!