Pace ție, cititorule!

Orice bun creștin ortodox știe că, în cadrul Sfintei Liturghii, după ce cântărețul intonează sfârșitul pericopei din acea zi, preotul spune „Pace ție, cititorule!” M-am gândit că un mesaj similar, mutatis mutandis, ar trebui să-l transmită scriitorii și jurnaliștii către cititorii lor. Căci ce-am fi noi fără ei?

E drept, se spune - și probabil e adevărat! - că un autor de literatură scrie în primul rând pentru sine, dintr-un instinct poate la fel de puternic ca acela de autoapărare, scrie pentru că nu poate să nu scrie, pentru că gândurile, sentimentele și imaginile dau năvală, cerându-se afară. Și, de fapt, aceasta e cea mai frumoasă, cea mai nobilă formă de literatură, prin comparație cu cea construită de la bun început pe criterii comerciale (scriu ce se caută, ce se cere, ce se vinde mai bine), cu public țintă cât mai bine definit și conform cu toate regulile marketingului și publicității... Cum știm, există și așa ceva.

Însă, chiar dacă în primul moment scrisul este vulcanic, instinctual, irepresibil, odată cartea terminată și apoi publicată, ea și-ar pierde sensul existenței sale dacă n-ar avea cititori. Măcar câțiva... Unu e mai mult decât zero... Dacă-mi permiteți o glumă amară, cu cât cititorii unei cărți sunt mai puțini, cu atât sunt mai valoroși pentru scriitor!

Vorbesc, desigur, despre poeți și prozatori. Lucrurile stau diferit pentru cei care scriu eseuri, în sensul că acolo nu e vorba despre o revărsare spontană și personală, eseiștii scriu de la bun început pentru cititori.

Lucru valabil cu asupra de măsură pentru jurnaliști. Orice-ai scrie - știri, reportaje, interviuri, anchete, editoriale, chiar și rubrica meteo -, cititorul e fratele tău! Pentru el scrii. Și te-ntrebi mereu: Oare o să-l intereseze asta? Oare am scris cum era mai bine? Subiectul poate să fie interesant, dar să-l ratezi dacă nu l-ai pus bine în cuvinte, oare am reușit să fac asta? Și, dacă există un subiect grav, de pildă deficitul bugetar, cum să țin cuvenita balanță astfel încât să nu-l îngrozesc, dar totuși să-i semnalez la ce se poate aștepta?

Și multe alte întrebări...

Cele de mai sus sunt valabile nu numai pentru scriitori și jurnaliști, ci, deopotrivă, pentru autorii de studii științifice, pentru toți cei care compun și transmit mesaje scrise - publice sau private - pe orice temă, din orice domeniu și pe orice suport, inclusiv sever-criticatul Internet, pentru autorii de manuale și culegeri școlare, pentru cei care elaborează aparent plictisitoarele, dar extrem de utilele manuale de întrebuințare ale feluritelor aparate fără de care nu mai putem trăi (și pe care tare inteligent ar fi dacă le-am studia înainte de-a băga obiectul în priză), pentru alcătuitorii de contracte, în care părțile sunt persoane juridice și/sau fizice (și pe care tare inteligent ar fi dacă le-am citi cu atenție, inclusiv și în special rândurile scrise cu litere mici, undeva, prin pagina a patra, când atenția ne-a slăbit...), pentru toți cei care scriu ceva care este important nu doar pentru ei.

Cu toții, așadar, ar fi frumos dacă, măcar din când în când, fie și în gând, am spune, din inimă:

Pace ție, cititorule!