Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Răspunsuri duhovniceşti: Ce cauzează ne-simţirea sufletească

Răspunsuri duhovniceşti: Ce cauzează ne-simţirea sufletească

Data: 06 Iulie 2009

Mă stăpâneşte o ne-simţire iraţională. Mă mişc mecanic, fără să gândesc, fără să simt; ce pot face să scap de această stare?

Această stare este fie cauză a cedării noastre în faţa răului, fie a pedagogiei lui Dumnezeu. În a doua situaţie, harul lui Dumnezeu ne părăseşte într-o măsură, ca să vedem cât ne neputincioşi suntem fără acesta. Astfel ne izbăvim de încrederea egoistă în noi înşine, dobândim smerenia şi ne sprijinim exclusiv pe Dumnezeu Cel Atotputernic. Ne-simţirea aceasta este foarte grea, foarte obositoare pentru suflet, pentru că aduce cu sine răceala duhovnicească, uscăciunea, lâncezeala. Oricât de grea ar fi, trebuie s-o purtăm cu tărie, crezând, pe de o parte, că suntem vrednici să fim părăsiţi de Dumnezeu şi, pe de altă parte, aşteptând vizita milei Lui. Pentru că revigorarea sufletului şi reîncălzirea zelului duhovnicesc depind de voia divină. Deci să strigăm către Domnul: „Miluieşte-mă, izbăveşte-mă!“ În acelaşi timp, să nu cedem nici unei slăbiciuni, pentru că altfel nu vom reuşi nimic. (Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuzire către viaţa duhovnicească)