De mic copil, poveștile îmi desenau lumea, iar frumuseţea lor părea să curgă din gura celor mai în vârstă ca un izvor fără sfârșit. Basmele, sărbătorile, legendele erau ca niște fire de aur pe care doar Dumnezeu știe de unde și cum le țeseau. Le ascultam fascinat și, cu trecerea anilor, am început să le notez într-un caiet simplu, al cărui cotor păstrează acum povara celor 60 de ani trecuți peste el. În filele lui s-au adunat amintiri, poezii și mărunțișuri aparent irelevante, dar care pentru mine poartă sufletul copilăriei.
Răspunsuri duhovniceşti: Ce cauzează ne-simţirea sufletească
Mă stăpâneşte o ne-simţire iraţională. Mă mişc mecanic, fără să gândesc, fără să simt; ce pot face să scap de această stare?
Această stare este fie cauză a cedării noastre în faţa răului, fie a pedagogiei lui Dumnezeu. În a doua situaţie, harul lui Dumnezeu ne părăseşte într-o măsură, ca să vedem cât ne neputincioşi suntem fără acesta. Astfel ne izbăvim de încrederea egoistă în noi înşine, dobândim smerenia şi ne sprijinim exclusiv pe Dumnezeu Cel Atotputernic. Ne-simţirea aceasta este foarte grea, foarte obositoare pentru suflet, pentru că aduce cu sine răceala duhovnicească, uscăciunea, lâncezeala. Oricât de grea ar fi, trebuie s-o purtăm cu tărie, crezând, pe de o parte, că suntem vrednici să fim părăsiţi de Dumnezeu şi, pe de altă parte, aşteptând vizita milei Lui. Pentru că revigorarea sufletului şi reîncălzirea zelului duhovnicesc depind de voia divină. Deci să strigăm către Domnul: „Miluieşte-mă, izbăveşte-mă!“ În acelaşi timp, să nu cedem nici unei slăbiciuni, pentru că altfel nu vom reuşi nimic. (Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuzire către viaţa duhovnicească)



.jpg)