Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Răspunsuri duhovniceşti: „Cea mai puternică rugăciune este rugăciunea scurtă, cu suspinul inimii“
Care este cel mai sfânt loc şi timp pentru rugăciune?
Oricare loc şi orice timp este potrivit pentru rugăciune, după mărturia care zice: „Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea“ (Psalm 33, 1). Şi iarăşi: „În tot locul stăpânirii Lui, binecuvântează suflete al meu pe Domnul“ (Psalm 102, 22). Dar, de cauţi cel mai sfânt loc de rugăciune, gândeşte-te la inima omului, căci inima omului este altarul cel înţelegător al lui Dumnezeu, de pe care trebuie a se aduce jertfa cea de rugăciune (Sfântul Isaac Sirul, Filocalia, vol. X, Cuvântul 32 ). Iar timpul de rugăciune, cum am zis mai sus, este cel de totdeauna.
Care rugăciune este mai puternică? Cea orală, psalmul, acatistul, Tatăl nostru sau Rugăciunea lui Iisus?
Rugăciunea cea mai puternică este rugăciunea scurtă, care se face din adâncul inimii, cu suspine şi lacrimi, după mărturia Sfintei Scripturi care zice: „Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne, Doamne, auzi glasul meu“ (Psalm 129, 1). Cu această rugăciune smerită s-au rugat tâlharul pe cruce (Luca 23, 42); femeia canaaneancă (Matei 15, 22); apostolii, în vremea furtunii pe Marea Galileii (Matei 8, 25); orbii din Ierihon (Matei 20, 30-33); leprosul (Marcu 1, 40-41), etc. Deci, cea mai puternică rugăciune este rugăciunea scurtă, cu suspinul inimii, după mărturia ce zice: „Răcnit-am din suspinarea inimii mele...“ (Psalm 37, 8). Este bună şi rugăciunea cea lungă, citirea Psaltirii, Ceaslovului etc., dar aceasta se potriveşte mai ales celor sporiţi în cele duhovniceşti, iar nu celor începători. (arhim. Cleopa Ilie, Convorbirea a treia)