Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Răspunsuri duhovniceşti: „Purtaţi jugul lui Hristos cu nădejde nezdruncinată!“

Răspunsuri duhovniceşti: „Purtaţi jugul lui Hristos cu nădejde nezdruncinată!“

Data: 10 Iunie 2009

Cum să purtăm jugul lui Hristos?

Purtaţi jugul lui Hristos întăriţi cu o nădejde nezdruncinată!

Înaintea voastră este împărăţia lui Dumnezeu, împărăţia neîntinării. Pe poarta acesteia pătrund doar cei care au inimă curată.

Mijlocul prin care se ajunge la curăţirea inimii de patimi este hotărât de legea evanghelică şi de lupta duhovnicească, bazată pe tradiţia Părinţilor, cu toate nevoile ei zilnice. Curăţirea este scopul nostru imediat, condiţia participării noastre la împărăţia lui Dumnezeu, unde nimic necurat nu-şi are locul. Acest loc să-l avem continuu în mintea noastră, ca să nu facem zadarnică lupta, stricând curăţenia ei prin prezenţa păcatului. De exemplu, pe de o parte postim şi pe de alta ne mâniem, pe de o parte ne rugăm şi pe de altă parte ne mândrim în deşert, pe de o parte miluim şi pe de alta nedreptăţim etc.

Unde se află sufletele păcătoşilor care au murit nepocăiţi şi neiertaţi?

Imediat după moartea trupească a omului, fie a celui virtuos, fie a celui păcătos, sufletul lui suferă aşa-numita judecată personală parţială, adică este judecat într-o primă fază de către Dumnezeu şi, în continuare, este aşezat într-un loc mai presus de simţuri, unde, aşteptând judecata definitivă şi universală, pregustă fie desfătarea raiului, dacă a fost drept, fie chinul iadului, dacă a fost păcătos şi nu s-a pocăit până la ceasul ieşirii lui din trup. Deci, îngrădite în acest loc stabilit de Domnul şi cunoscut doar de El, sufletele păcătoşilor nepocăiţi aşteaptă cu cutremur, groază şi ruşine momentul osândirii lor definitive. (Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuzire către viaţa duhovnicească)