În zilele noastre, călătoriile, pelerinajele, excursiile constituie tot atâtea variante ale omului de a se deconecta de la viața cotidiană, de a descoperi frumusețile lumii, dar și de a-și odihni sufletul î
Răspunsuri duhovnicești: Să nu laşi mâna întinsă, nici când să dai, nici când să primeşti!
Cum să ne comportăm cu fraţii noştri ţigani?
Nimeni nu-ţi zice sa dai la ţigani. Să dai la săraci! Să dai, dragă, că dai în numele lui Hristos şi tu eşti câştigat. Mai liber eşti când i-ai dat. Ce atâtea socoteli pentru nimic? Ori de câte ori dai, nu greşeşti!
Noi discutăm acum cum să cucerim cerul, pentru că s-ar putea întâmpla să te închidă, să te lege cu lanţul de un picior cu un ţigan. Aşa se întâmpla, că n-aveau lanţuri pe unul de un picior şi pe altul de un alt picior. Să vezi ce drăgălaş era ţiganul, băiete! Ce mai! Îi dai şi ai terminat! Dai mai puţin şi nu-ţi mai faci atâtea probleme. Doamne fereşte să fii tu în situaţia lui, să ceri! Sunt şi ţigani foarte bogaţi. Dar aceştia, care cer, sunt în situaţia unor amărâţi ce trăiesc din căpătat. Asta este meseria lor. Nu greşeşti dacă îi dai şi lui. Să nu laşi mâna întinsă, nici când îţi dă, nici când îţi cere! Nici când să dai, nici când să primeşti! Lângă Mănăstirea Slatina, într-un sat vecin, era un om care avea şapte copii şi nu-l primea nimeni prin fabrici, pentru că trebuia să-i dea pentru fiecare copil alocaţie şi era mai mult decât leafa pe care o primea. Şi atunci i-am zis: „Măi, frate, vino la noi în mănăstire şi faci o treabă pe aici şi pleci cu sacul plin în toată seara la copii!“ Îi dădeam foarte mult. Şi ştiţi ce spunea: „Părinte, să vă ajute Dumnezeu oriunde vă veţi întoarce cu faţa!“ Dar atunci nu am dat nici o atenţie cuvintelor lui. Îi dădeam cu plăcere.
Mai târziu, am căzut la închisoare cruntă. Şi acolo în închisoare, legat în lanţuri, într-o celulă, când mă cercetau, am început să mă gândesc unde o fi răsăritul, ca să mă întorc într-acolo să mă închin. Şi deodată mi-au venit în minte cuvintele lui Alexandru, că aşa îl chema, că Dumnezeu mă va ajuta oriunde mă voi întoarce cu faţa. Şi m-a cuprins un plâns…! Uite ce-mi prorocea mie Alexandru, săracul!
Ţiganii, mai înainte de toate, sunt şi ei oameni, care au nevoie de ajutor. Nu trebuie să-i încurajăm, dar nici să-i lăsăm cu mâna în vânt. Poate veni chiar Hristos în chip de ţigan. Hristos mai repede se îmbracă în haine de cerşetor decât în boier. El a spus: „cine dă, Mie Îmi dă!“ Ce, aştepţi să vie chiar Hristos? (Ne vorbeşte părintele Arsenie, vol. 2)