Răspunsuri duhovniceşti: „Să predea matematica aşa cum ar preda-o Domnul nostru Iisus Hristos...“

În timpurile actuale, pentru omul care trăieşte în mijlocul societăţii, e destul de greu să fie în permanenţă cu mintea la Dumnezeu. Cum putem avea atenţia numai la Dumnezeu în viaţa noastră?

Grija noastră trebuie să fie de a face totul spre slava lui Dumnezeu. Aşa ne învăţa Sfântul Apostol Pavel: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi“ (I Cor. 10, 31). Dacă facem lucrul acesta, nu trebuie să fim preocupaţi de o concentrare nefirească şi mai presus de trebuinţă. Şi mai ales nu trebuie să ne concentrăm în detrimentul vieţii în care ne-a pus Dumnezeu şi prin care trebuie să-I slujim lui Dumnezeu şi să ne câştigăm mântuirea şi progresul în viaţa duhovnicească.

Dacă luăm aminte la faptul că Sfântul Ioan Botezătorul, când a fost întrebat de ostaşi ce să facă în vederea mântuirii lor, Sfântul Ioan nu le-a spus să nu mai fie ostaşi, ci le-a spus ce au de făcut ca ostaşi. Şi dacă ne gândim că acelaşi sfânt, întrebat de vameşi, ei ce au de făcut, nu le-a spus să nu mai fie vameşi, ci le-a spus ce au ei de făcut ca vameşi (Luca 3, 12-14). Când avem în vedere unele ca acestea, nu cred că mai e cazul să năzuim la nişte lucruri care, la drept vorbind, nici nu ni se cer, deci la o concentrare care mai mult ne-ar păgubi, decât ne-ar folosi.

Îmi aduc aminte că am citit cândva, mai demult, în cartea „Calea desăvârşirii creştineşti“ de Rodriguez, îndrumarea „de a face orice lucru ca ultimul lucru din viaţă şi ca singurul lucru prin care ne mântuim“. Cred că nu poate fi ceva mai bun de spus, pentru cei ce au de îndeplinit anumite lucruri în viaţă socială. „Rugăciunea mea este să te primesc pe tine şi să te petrec cu dragoste“, a spus un părinte din pustie unui frate, care îşi cerea iertare de la el, că l-a reţinut la împlinirea pravilei lui de rugăciune. Important este să convertim toate acţiunile noastre spre slava lui Dumnezeu, şi dacă facem aşa, atunci nu mai e cazul să ne gândim la vreo concentrare mai presus de fire, sau la alte acţiuni, în afară de cele pe care le desfăşurăm. Unei profesoare de matematică îi spuneam, cândva, că trebuie să predea matematica aşa cum ar preda-o Domnul nostru Iisus Hristos. (Ne vorbeşte părintele Teofil Părăian)