Răspunsuri duhovniceşti: „Spovedania are rostul de a-i da omului posibilitatea să se smerească“

Sfântul Ioan Scărarul ne vorbeşte despre darul lacrimilor ca fiind mai mare decât botezul, deoarece curăţă păcatele săvârşite după acesta. În cazul dobândirii lacrimilor, ce rol joacă Sfânta Taină a Spovedaniei?

Spovedania are rostul de a-i da omului posibilitatea să se smerească înaintea lui Dumnezeu şi înaintea duhovnicului şi de a putea primi o îndrumare, de a putea fi verificată conştiinţa lui cu o conştiinţă superioară. Nu-i vorba numai de pocăinţă, de spălare, ci e vorba şi de îndrumare, de iertarea pe care o dă Dumnezeu prin mijlocire preoţească.

Raiul în care vor merge cei mântuiţi în Hristos este identic cu raiul lui Adam şi al Evei?

Nu ştiu, n-am de unde să ştiu. Cred că e mai presus de raiul lui Adam şi al Evei, pentru că e vorba de o prezenţă a lui Dumnezeu, o prezenţă simţită. Raiul în care au fost Adam şi Eva poate că a fost mai mult un loc de mulţumire, un loc de desfătare, însă în care prezenţa lui Dumnezeu n-a fost aşa de reală cum gândim noi că va fi în raiul nostru, în sensul că Adam şi Eva au putut vorbi cu şarpele fără să ţină seama de prezenţa lui Dumnezeu. Sau atunci când li s-a reproşat faptul că au mâncat din pomul oprit, Dumnezeu i-a chemat, a întrebat de ei, i-a strigat, ceea ce înseamnă că nu era într-o comuniune reală şi totală cu ei.

Aleşii lui Dumnezeu sunt aleşi de Dumnezeu dinainte de naştere?

Asta nu ştim! Sfântul Apostol Pavel, de exemplu, spune despre sine că a fost ales dinainte de naştere, a fost ales din pântecele maicii lui (Galateni I, 15). Sfântul Prooroc Ieremia spune la fel, dar nu ştim dacă fiecare ar putea sau ar trebui să spună la fel. Sunt şi nişte taine ale vieţii, noi nu avem pretenţia că tot ce gândim ar trebui să ştim, ştim de fapt şi putem şti de fapt. Pot fi diferite opinii în aceeaşi chestiune. Important este ca eu personal să ştiu că sunt ales de Dumnezeu sau că L-am ales pe Dumnezeu. Adică eu trebuie să am o încredinţare în privinţa asta, dar nu trebuie neapărat să spun că am fost ales din veşnicie, c-am fost ales dinainte de a mă naşte, c-am fost ales din pântecele maicii mele. Acestea sunt deja lucruri, cred eu, spuse cu afirmare prea exagerată. Important este să ştiu că asta mi-e calea şi pe asta merg, că Dumnezeu aşa mă vrea, că şi eu aşa vreau. Nu trebuie neapărat să mă gândesc că aşa trebuia să fie.

(Ne vorbeşte părintele Teofil Părăian)