La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a apărut, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Molitfelnicul preoților de caritate. Cartea a văzut lumina tiparului la finalul anului 2024, declarat în Patriarhia Română drept Anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor.
Rugăciunea, cale de întâlnire cu Dumnezeu
În viaţa noastră căutăm mai multe căi pentru a ajunge la Dumnezeu. Cea mai sigură cale de a ne întâlni cu Dumnezeu este rugăciunea. Ea este modul în care putem vorbi zilnic cu Dumnezeu. Prin ea trebuie să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite spunând: „Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeule a toată milostivirea și îndurarea, Care ai nemăsurată milă, nespusă și neajunsă iubire de oameni, căzând acum către a Ta slavă cu frică și cu cutremur, aduc Ție mulțumire pentru binefacerile de care m-ai învrednicit pe mine, nevrednicul robul Tău”.
Când ne rugăm, ne deschidem sufletul în faţa lui Dumnezeu şi-I spunem toate necazurile şi suferinţele noastre sufleteşti şi trupeşti, cerându-I ajutorul şi mai ales mântuirea sufletelor noastre.
Atunci când ne adresăm lui Dumnezeu prin rugăciune trebuie să o facem scurt, concis şi la obiect. Spre exemplu, rugăciunea biblică Doamne miluieşte sau rugăciunea inimii Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul! sunt rugăciuni care ne aduc mult folos duhovnicesc şi ne ajută să vorbim cu Dumnezeu.
Să nu uităm îndemnul apostolic al Sfântului Pavel: „Rugați-vă neîncetat!” (1 Tesaloniceni 5, 17), adică să nu contenim a vorbi cu Dumnezeu şi mai ales să fim tot timpul în legătură duhovnicească cu Preasfânta Treime.
Despre acest verset paulin Sfântul Cuvios Efrem Sirul spune: „Minunat este ca oamenii să se roage totdeauna şi să nu-şi piardă nădejdea, cum spune Domnul (Luca 18, 1). De asemnea, Apostolul Pavel ne învață: Rugaţi-vă neîncetat - adică şi noaptea, şi ziua, şi în orice ceas. Nu numai când intri în biserică, ci şi în celelalte ceasuri să te îngrijeşti de acest lucru; fie că munceşti, fie că dormi, fie că te afli pe drum, fie că mănânci, fie că bei, fie că stai culcat - să nu întrerupi rugăciunea”.
Rugăciunea trebuie să fie parte a firescului vieţii noastre, mai ales că prin ea ne ridicăm mintea şi inima către Dumnezeu. De aceea, când ne rugăm trebuie să ne eliberăm mintea de toată grija lumească şi cu toată fiinţa noastră să ne dedicăm întâlnirii cu Dumnezeu prin rugăciune. Prin ea noi mergem pe calea întâlnirii cu Preasfânta Treime spunând: „Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.