Cu sute de ani în urmă, un arhitect a plănuit ca zidurile de la Royal Palace să fie acoperite cu minunate oglinzi de la Paris. Dar când transportul de oglinzi a sosit din oraşul luminilor, toate oglinzile erau sparte. Întreg transportul era compromis. Intrarea de la palat nu putea fi terminată. Pe când muncitorii adunau bucăţile sparte ca să le arunce, arhitectul a spus: „Staţi puţin. Mi-a venit o idee!“ Apoi le-a luat în mână şi s-a dus spre intrare. Iscusitul arhitect a pus nişte adeziv pe perete şi a aranjat bucăţelele. Le-a mutat până când a obţinut o oglindire extrem de distorsionată, scânteind într-un curcubeu de culori strălucitoare. Spărturile erau foarte diferite şi la unghiuri foarte inegale. Astăzi Royal Palace este un spectacol de prisme orbitoare care reflectă minunat lumina. Stranie întâmplare! Oglinzile s-au spart ca să fie şi mai frumoase.
La fel şi Dumnezeu ia spărturile din viaţa noastră la fel ca arhitectul care a luat bucăţelele de oglindă şi le preface spre mai binele planului Său dumnezeiesc. Dumnezeu poate face minuni cu o inimă zdrobită şi o viaţă sfărâmată, dacă Îi dăm Lui bucăţile. Dar tocmai acest lucru refuzăm să-l facem mulţi dintre noi: să-I dăm Lui spărturile. Există un cuvânt foarte interesant care spune: Dumnezeu poate desena drept şi cu linii strâmbe. El poate folosi necazul nostru ca să ne ajute să ne clădim mai buni, dacă aducem la El ce a mai rămas din noi. (Preluare din volumul „Vitamine duhovniceşti“, vol. 1, Editura Sophia, 2007)