Tableta prefectului: Un argument pentru turism: istoria văzută prin oraşele vechi

▲ Anul următor vom număra 600 de ani de atestare istorică pentru Iaşi ▲ Oraşul - perlă în panoplia istorică a Moldovei - este mai mult decât un simbol care să ne aparţină doar nouă, localnicilor ▲

Am avut posibilitatea să călătoresc prin foarte multe ţări. Am văzut cu această ocazie oraşe mai mari sau mai mici asupra cărora timpul şi vechimea lor şi-au lăsat amprentele la vedere. Combinaţia dintre vechi şi nou este regăsită peste tot, pare o competiţie permanentă. În multe cazuri, această competiţie izolează însă spaţiile istorice vechi, lăsând libertate de mişcare şi imaginaţie arhitecţilor în spaţii diferite pentru a se conserva greutatea istorică.

În cele mai multe cazuri, argumentul istoric este dat de ceea ce se defineşte ca fiind oraşul vechi şi oraşul nou. Oraşul vechi îşi conservă argumentele şi siturile istorice transformându-le în subiect de importanţă turistică şi culturală cu efecte economice pozitive. Turismul în oraşele vechi pleacă de la un subiect comun: ruine şi situri arheologice. Toate acestea, în majoritatea cazurilor, devin cult şi simboluri extrem de protejate.

Anul următor vom număra 600 de ani de atestare istorică pentru Iaşi. Am cerut informaţii despre aceste manifestări pe care trebuie să le avem, însă pare-se că totul se desfăşoară mai mult discret. Dacă mă veţi întreba cum se pot sărbători 600 de ani în formă discretă, să ştiţi că nu pot avea un răspuns inteligent. Dacă mă veţi întreba de ce nu avem încă de pe acum o strategie de comunicare prin care Iaşul să îşi anunţe deja cu surle şi trâmbiţe acest eveniment, nu am încă răspuns.

Mi s-a spus subtil că de fapt acest subiect nu face parte din activitatea mea curentă. În fapt există alte instituţii cu responsabilitate directă care se preocupă de aşa ceva. Oare? De ce fac un apel pentru argumente comune? Datorită faptului că Iaşul este un simbol care îşi păstrează greutatea nu doar în context local sau al judeţului. Oraşul - perlă în panoplia istorică a Moldovei - este mai mult decât un simbol care să ne aparţină doar nouă, localnicilor. Există, de asemenea, argumente economice care se pot susţine mai bine în contextul unui marketing bine făcut pentru imaginea Iaşului. Nu cred că exagerez dacă trec în revistă inclusiv argumentele istorice în context European, dimpotrivă.

În perioada următoare va avea loc o întâlnire pe acest subiect, generată de Direcţia de Cultură, cu dorinţa de a se putea integra un proiect de interes comun. Pe linia culturii şi a istoriei, Iaşul are foarte multe instituţii şi autorităţi cu subordonări diverse şi neunitare. Avem instituţii aflate în subordinea Primăriei, a Consiliului Judeţean, a Ministerului Culturii sau independente. Palatul Culturii, de exemplu, este în directa subordine a Ministerului Culturii, Filarmonica - în subordinea Consiliului Judeţean, iar Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“ ţine de Primărie. Evident că aceste lucruri nu sunt deloc relevante fiind mai mult o problemă de administrare a unei activităţi şi nu neapărat de act cultural. Lista poate continua. Nu mai enumăr aici importanţa Mitropoliei Moldovei sau a Universităţii de Arte.

O echipă comună pentru un interes mai presus de noi prin importanţa sa. Iaşul trebuie să iasă în relief anul următor peste instituţii şi autorităţi enumerate mai sus sau nu. Cu atât mai mult atestarea istorică nu are nevoie de numele noastre. O simplă discuţie cu Direcţia de Cultură a judeţului scoate în relief o lungă listă a monumentelor ce se pot constitui în subiect de importanţă istorică, dar şi de atracţie turistică. O parte din ele le-am văzut reamintite şi de municipalitate, ceea ce e bine.

Am făcut referire la un subiect potenţial pentru Iaşi - renaşterea oraşului vechi. Poate că structura arhitecturală actuală nu ne mai permite să izolăm efectiv un asemenea arierat. O dungă albastră pe şosea ar putea însă să fie firul tăcut al unui traseu turistic care să lege într-un circuit cele mai importante puncte de atracţie. O scoatere în evidenţă a ruinelor sau chiar protejarea şi utilizarea lor directă ar fi, de asemenea, interesante. Poate că dacă nu se aruncă piatra cubică de tot, strada Lăpuşneanu ar putea să îşi recapete un parfum de epocă. La fel cum se pot reabilita anumite zone centrale păstrând forma lor veche. Despre Piaţa Unirii nici nu vreau să mai aduc vorba. Ştiu doar că în Sibiu, piaţa centrală e plină de oameni. De ce ? Poate că acest reper e demn de a fi luat în considerare. Atunci când o piaţă sau o zonă de interes vor fi frecventate constant de oameni, putem spune ca i s-a redat pulsul firesc.