Un om înapoiat

Sunt un om înapoiat! Trebuia să fiu pasăre, chiar începusem să învăț să zbor, dar cerului i s-a făcut milă de părinții mei, eram singurul lor copil, și m-au dat înapoi. Văzuse pesemne că-mi place să umblu desculț și cel mai potrivit loc pentru asta erau drumurile de pământ ale satului în care mă născusem. Mai era și câmpul din apropiere de unde te puteai înapoia seara acasă, unii se întorceau, mie îmi plăcea să mă înapoiez, cu tălpile pline de ghimpi. 

Odată la câteva zile, mama îmi scotea cu acul ghimpii din picioare. Pe acolo pe sus, pe unde umblasem cândva, pentru foarte scurtă vreme, erau în loc de ghimpi cioburi de stele. Nici dacă punea scara nu putea mama să ajungă la mine. Dar și dacă ajungea, nu mi-ar fi împuns lumina ochilor cu acul, fiindcă cioburile respective îți intrau în ochi nu în picioare. A contat și asta atunci când am fost dat îna­poi. 

Lumina stelelor, în cioburile cărora mă înțepasem, se amestecase cu lumina ochilor mei. Mama s-a făcut că nu bagă de seamă. Mai cu seamă că nu mă durea, credea ea. Simțeam însă un pic de durere, dar mă feream să îi spun, iar aceasta venea de la faptul că puteam să văd, datorită luminii pe care ochii mei o aveau în plus, mai departe decât oameni obișnuiți. Obișnuiți să privească doar înainte, în vreme ce eu căpătasem obiceiul de a privi foarte des înapoi.

Înapoia timpului, îndeosebi, unde vedeam fel de fel de întâmplări, între care copilăria părinților și a bunicilor, pe care voiam să le amestec cu copilăria mea, să fac din toate o singură copilărie, dar nu puteam, și neputința asta mă durea. Așa cum, privind înapoia drumului pe care m-am trezit plecând de acasă, m-a durut la fel de mult. Pentru c-am văzut, fără să vreau, că nu mă mai pot înapoia niciodată. A trebuit să mă mulțumesc cu întoarcerile. Poate că era mai bine să nu-i fi fost cerului milă atunci. Rămâneam pasăre. 

Când zbori, devii dintr-odată ușor. Și toate se iau după tine, devenind ușoare și ele. Și despărțirea de copilărie. Și pierderea pentru totdeauna a părinților. Și trecerea timpului. Și gândurile inimii. Și plecările. De oriunde. Și oricând.