Yuri Norstein despre animație, fiziognomie, cultură și viață

Cei mai mulți artiști de animație sunt oameni inte­rio­rizați, neimplicați civic și politic, care‑și descoperă emoțiile doar în studiou. Nu acesta este cazul lui Yuri Norstein. În interviurile pe care le acordă presei, acesta vorbește nu doar despre cultură și artă, ci critică actuala guvernare din Rusia, dar și starea de fapt planetară, invocând citate evanghelice („Nu vă adunați comori pe pământ, ci în cer! Acolo unde este averea voastră, acolo e și inima voastră”).

Asociațiile dintre opera și biografia sa - foarte fecunde pentru un creator - se numără cu miile, măr­turisește cineastul. Această versatilitate imagistică și stilistică este unul din deliciile operei sale. E convins că filmele pentru copii trebuie să aibă un fond pozitiv, să afirme biruința binelui, „însă numai cele pentru copii!” - precizează -, pentru ca mesajul să nu degenereze în ipocrizie.

Iată un fragment din interviul luat regizorului de Kristina Hudenko pentru revista on‑line Delphi.

Yuri Norstein e un bun fiziognom, nu se lasă înșelat de măștile oamenilor. „Cu chipurile este așa. Omul tânăr arată întotdeauna bine dacă nu are defecte fiziologice serioase. Este ceea ce a primit de la natură. Cu vârsta începe transformarea. Ceea ce omul a acumulat, ce a citit, relațiile cu prietenii, cu rudele, cu iubita - toate astea se contopesc într‑un singur amestec, care din interior îi amprentează toată fața, privirea, zâmbetul, vocea, gesturile. După toate astea se vede perfect din ce valori s‑a hrănit omul. Este fotografia finală a vieții lui de până atunci. Și dacă la un moment dat acela își dă seama în ce hal a ajuns, fața n‑o poți schimba de la o zi la alta, citindu‑l pe Dostoievski sau Evanghelia. Ea nu se va lumina peste noapte. Este o cale lungă și anevoioasă pentru asta”.

Inclusiv domeniul spectacolului muzical și‑a pierdut azi autenticitatea, observă cineastul, transformându‑se într‑o simplă industrie dominată de efecte, nu de esență, în care îtoți vor să pară, nu și să fie”, evocând o epocă mai nobilă a artei cântului popular urban, când cantautori ca Mark Bernes aveau curajul să urce pe scenă îmbrăcați firesc și să fie, în muzică și atitudine, ei înșiși. Este critic în privința literaturii de consum ieftine, cu pretenții academice: „La un moment dat am observat într‑o librărie o invazie de exemplare din Codul lui da Vinci. Am răsfoit cartea și am înțeles că e maculatură ordinară”.

Cineastul de origine evreiască și‑a manifestat, nu o dată, atașamentul față de Dumnezeu și de marile valori evanghelice, în special compasiunea, smerenia și iubirea. Consideră că „intelectual e acela care încearcă să ocupe cât mai puțin loc”, afirmație pe care o confirmă atitudinea sa publică și care ar putea pune la colț cu ușurință o mulțime de intelectuali care și‑au făcut o carieră din afirmarea creștinismului de fațadă.

Iubirea o consideră atributul divin prin excelență: „Iubirea poate deveni la un moment dat invizibilă, dar atunci îmbrăți­șează totul și se produce transfigurarea”.

În privința așteptărilor viitorului, cineastul se definește ca un pesimist din fire: „Dar, câtă vreme există Patimile după Matei a lui Bach, Război și pace, Pe Donul liniștit, Crimă și pedeapsă, câtă vreme citim Insula Sahalin a lui Cehov, cred că există speranța că omenirea va supraviețui”.