Abecedarul crescătorului de struţi

Fermele pentru creşterea struţilor sunt destul de rare în România. Rentabilitatea acestora este, potrivit specialiştilor, foarte ridicată. Dar realizarea unei asemenea crescătorii necesită în primul rând cunoştinţe, timp, răbdare şi nu în ultimul rând o investiţie serioasă.

Începătorii în domeniu trebuie neapărat să se documenteze serios pentru a porni la drum. Sunt doar câţiva specialişti veterinari sau proprietari de ferme pentru creşterea struţilor care deţin ”tainele” acestui gen de afacere. Printre aceştia se numără şi familia Pătrînoiu din Mangalia, care a reuşit să dezvolte una dintre cele mai de succes ferme din ţară. Sunt cei care au avut amabilitatea să împărtăşească din experienţa domniilor lor câteva recomandări. Un ABC pentru începători din acest domeniu. Avantajele creşterii struţilor sunt, potrivit doamnei Pătrînoiu, multiple. “Sunt păsări frumoase, sunt curate, carnea şi ouăle lor au un conţinut foarte mic de colesterol, pielea este utilizată la capitonarea automobilelor de lux, ouăle golite pot fi pictate, închistrite sau pirogravate, iar penele sunt folosite ca elemente de decor.”

Pentru înfiinţarea unei ferme de struţi sunt obligatorii o serie de etape în funcţie de modul în care se doreşte dezvoltarea afacerii. “Dacă se vrea achiziţia de  familii adulte, este nevoie de câte un ţarc pentru fiecare familie. Ţarcul trebuie să aibă dimensiunile stadard de 50 m lungime şi 4-5 m lăţime. O familie este alcătuită dintr-un mascul şi două femele şi costă în jur de 3.000 euro. În unul din capetele ţarcului, pe o lungime de 4-5 m se face un adăpost. Adăpostul poate fi o hală mică sau o cabană de lemn. În această situaţie este nevoie din primul an de un incubator şi un ecluzionator. O altă variantă este  achiziţionarea de pui de câteva săptămâni pentru a-i creşte. În acest caz se amenajează un spaţiu închis cu posibilitate de încălzire cu acces la ţarc. Dacă puii sunt crescuţi pentru reproducţie, este indicat să fie cumpăraţi de la o fermă mare pentru a se evita consancvinizarea. Dacă sunt bine îngrijiţi, adică au o bună alimentaţie, condiţii bune de cazare şi sunt vaccinaţi, în al doilea an încep ouatul. Sunt crescători care se ocupă numai de creşterea puilor pentru carne. Aceştia cumpără puii şi îi cresc până la vârsta de un an, după care îi vând. În acest caz nu este nevoie de incubatoare şi nici de compartimentarea ţarcurilor.”

Un pui de struţ costă 100 de euro

“Cele mai potrivite surse de achiziţie pentru familiile de struţi adulţi sau pui sunt fermele de reproducţie. Preţul puilor mici este de 100 euro”. În privinţa aparaturii, adică a incubatoarelor şi ecluzionatoarelor, specialişii din Mangalia recomandă ”achiziţionarea lor din străinătate. Se pot aduce din Ungaria, Italia sau altă ţară, în funcţie de posibilităţile financiare. Costul acestora diferă în funcţie de capacitatea solicitată şi de ţara din care se face importul. Problema hranei nu este dificilă. Pentru pregătirea ei este nevoie de un tocător de lucernă verde, o moară pentru cereale şi eventual o maşină de brichetat. Ca şi la incubatoare, preţurile diferă în funcţie de capacitatea solicitată şi de producător.”

În privinţa rentabilităţii, “creşterea puilor pentru carne este rentabilă mai ales când ai şi cerealele tale şi dacă se reduce pe cât posibil mortalitatea. La fermele de reproducţie investiţile sunt mai mari şi se recuperează în timp.”

“În privinţa sensibilităţii la boli, struţii adulţi sunt foarte rezistenţi. Dacă sunt vaccinaţi anual, nu mor decât accidental. Puii sunt mai sensibili, dar nu se îmbolnăvesc decât dacă duc lipsă de hrană şi condiţii de cazare sănătoase. Adică: temperatură, aerisire şi umiditate corespunzătoare.”

În privinţa angajaţilor, tot “doamna struţilor de la malul mării” spune că, ”dacă există dotarea cu utilajele necesare, dacă există apă trasă în ţarcuri, nu este nevoie de mulţi angajaţi. Struţilor li se distribuie mâncarea de două ori pe zi şi se face curăţenie numai la cei tineri. La reproducători nu este nevoie de efectuarea curăţeniei zilnic. Puilor pentru carne trebuie să li se asigure iarna spaţii mai înalte de 5-6 m, cu aşternut de paie. Pentru cei pe care îi prinde frigul atunci când sunt mici este nevoie şi de încălzire”.

Hrana este uşor de procurat. ”Vara, alimentaţia struţilor este alcătuită din lucernă verde şi din cereale măcinate la moară şi eventual brichetate: grâu, orz, ovăz, porumb, premixuri, sroturi, făină de carne, minerale, toate pregătite după reţete speciale. Iarna lucerna uscată este la putere alături de cereale. Lucerna verde trebuie tocată, iar cea uscată şi cerealele este bine să fie brichetate. Se poate şi fără brichetare, distribuind cerealele măcinate şi lucernă uscată tocată. Pentru pui se folosesc numai furaje brichetate.”