Daruri de sărbători de la Muzeul Ţăranului Român

Din 1996 încoace, începutul de iarnă aduce în curtea Muzeului Naţional al Ţăranului Român (MNȚR) cei mai buni meşteri populari din toate zonele etnografice. Vizitatorii care s-au perindat cu câteva zile înainte de sărbătoarea Sfântului Nicolae (1-3 decembrie) au putut cumpăra icoane, jucării, ii, podoabe, opinci, cergi, scoarțe, coșuri de nuiele, străchini, lăzi de zestre, catrințe, turtă dulce, produse alese spre a fi dăruite celor dragi de sărbători. În tradiţia poporului român există obiceiul ca acei mici să primească în ajunul sărbătorii Sfântului Nicolae în ghetuţe nuieluşe, dulciuri și bănuţi, amintește muzeograful Oana Constantin.

Muzeul Ţăranului Român, una dintre entităţile culturale din Capitală care găzduiesc evenimente dedicate artei tradiţionale, i-a poftit zilele trecute pe bucu­reșteni, și nu numai, într-un cadru ţărănesc curat, nefalsificat, cum rareori este dat să se întâmple într-o metropolă globalizată. Târgul dedicat Sfântului Nicolae a adunat laolaltă 130 de meșteri populari, care se ambiționează să ducă mai departe îndeletnicirile moştenite din generaţie în generaţie. Pentru aceștia, Târgul de Sfântul Nicolae a fost un bun prilej să-şi vândă obiectele fără intermediari, dar şi să le vorbească oamenilor despre munca lor, despre simbolismul şi importanţa lui.

„Specialiştii care sunt în spatele acestor expoziţii cu vânzare interacţionează cu meşterul îna­inte. Ei cunosc foarte bine tipologia obiectelor ce urmează a fi comercializate. Dacă meşteşugarul vine cu ceva nou, această exclusivitate trebuie inclusă în zona etnografică din care provine, pe când într-un centru comercial apar şi alte creaţii, care nu ţin de tradiţional”, explică Oana Constantin, muzeograf în cadrul MNŢR. Anul acesta, la iarmarocul de Sfântul Nicolae, vizitatorii s-au tocmit pentru jucării, nuie­lușe, măști, ii, podoabe, opinci, cergi, scoarțe, coșuri de nuiele, străchini, oale de sarmale, icoane, pristolnice, blide, marame, ibrice, chimire, curele, genți, alambicuri, blidare, copăițe, sărărițe, piper­nițe, găvane, lingurare, linguri, fluiere, ocarine, împletituri din pănușe, oale, scăunașe, ștergare, lăzi de zestre, catrințe, cămăși, fote, clopoței, zurgălăi, dar și turtă dulce, cozonaci și câte și mai câte. Meșterii, între care cei mai pricepuți olari, lingurari, cojocari, cofetari, țesătoare, cusătorese, împletitoare, pielari, rudari, iconari, cioplitori, au venit din toate zonele țării cu lucruri frumoase, la care au meșterit mai bine de un an.

În tradiţia poporului român există obiceiul ca acei mici să primească în ajunul sărbătorii Sfântului Nicolae în ghetuţe nuieluşe, dulciuri, bănuţi, afirmă Oana Constantin. „Se spune că Sfântul Nicolae este darnic, milostiv, dar şi drept. Nuieluşa oferită este menită pentru a le reaminti copiilor să păstreze o anumită disciplină în activităţile lor. Din ghetuţe nu pot lipsi turta dulce şi câţiva bănuţi”, adaugă muzeograful.

Ce au în comun sfântul numit în cărți „lăcaș curat al faptelor bune” cu Sân Nicoară și Moș Nicolae, care pune în ghetele copiilor o nuia și dulciuri? Răspunsul îl găsim într-o scriere a etnologului Irina Nicolau, cu titlul „Bătrânii de iarnă”. „Sân Nicoară și Moș Nicolae sunt variante populare ale sfântului recunoscut de toți creștinii. Sân Nicoară este o creație a satului, iar Moș Nicolae una a mediului urban. Diferen­țele dintre cele două variante sunt enorme. Sân Nicoară este patronul soldaților, al marinarilor, al fetelor sărace, despre el există legende, oamenii îi adresează rugăciuni. Moș Nicolae doroforul anticipează cadourile care urmează să vină de Crăciun. Ima­geria lui este săracă și neoriginală. Se știe puțin despre el. A apă­rut atunci când orașul a schim­bat statutul copilului, transformându-l în personaj privilegiat. Moș Nicolae există dacă vine și, dacă vine, trebuie să aducă neapărat cadouri. Așa ceva nu poate fi imaginat în sat. Acolo nu se fac cadouri, se dau daruri. Iar darul se întoarce, reciprocitatea este obligatorie”. („Bătrânii de iarnă”, de Irina Nicolau)