Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Actualitate socială Nelu a lu’ Husar, potcovarul din Valea Gurghiului

Nelu a lu’ Husar, potcovarul din Valea Gurghiului

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Actualitate socială
Data: 16 Iulie 2020

Numărul tot mai mic de cai din gospodării şi reticenţa tinerilor de a învăţa meşteşugul potcovitului au făcut ca unul dintre ultimii potcovari de pe Valea Gurghiului să fie Ioan Călin Husar, care a împlinit vârsta de 52 de ani şi care face această meserie de 36 de ani. „Fac activitatea asta din pasiune, ca să menţin vie o tradiţie. Moşu (bunicul - n.r.) a murit la 92 de ani şi mi-a zis să nu desfiinţez meseria“, povesteşte Husar.

Meşteşugul potcovitului, deşi popular în urmă cu 25-30 de ani pe Valea Gurghiului, a devenit tot mai rar, în prezent existând un potcovar la trei-patru sate, Ioan Călin Husar fiind cel mai tânăr dintre ei, scrie Agerpres. Pe Nelu lu’ Husar, cum îi zic consătenii din Caşva, comuna Gurghiu, județul Mureș, reporterul l-a găsit în atelierul său, potcovind doi cai din satul Jabeniţa, cai puternici, folosiţi la pădure de proprietar. „Aici, în zona asta de pe Valea Gurghiului, aproape nimeni nu mai practică meseria, oamenii care au fost au îmbătrânit ori s-au dus. Dar caii sunt puţini, nu mai e ce a fost cândva. Nu pot să zic exact câţi cai potcovesc pe an, dar nu sunt chiar foarte mulţi. Un cal se potcoveşte cam în două ore şi jumătate, depinde cum stă la potcovit. Dacă stă bine, e bine, dacă stă rău, e foarte rău, trebuie să ducem muncă de lămurire şi durează mai mult. Te mai sfădeşti cu ei, dar îi dovedesc pe toţi, că nu mi-e frică de ei. (…) Fac activitatea asta din pasiune, ca să menţin vie o tradiţie, fiindcă oamenii au nevoie de potcoave pentru cai. Nu trăiesc din asta, eu trăiesc din creşterea animalelor“, povesteşte Husar.

Întrucât numărul de cai de la Valea Gurghiului este foarte mic şi de cele mai multe ori se practică doar un potcovit pe an, din raţiuni materiale, meşterul nostru spune că este nevoit să facă de toate, căruţe, pluguri, ascute cuţite, pluguri de tractoare, coase. Husar spune că faţă de anii ‘90 au dispărut peste 70% din cai, că în satul său mai sunt maximum 30, deşi în comuna Gurghiu erau câteva mii de cai. „Eu continui fiindcă ţin la tradiţie. Meseria asta am pornit-o din 1985, am fost ucenic la Glăjărie, unde am învăţat meserie. Moşu (bunicul - n.r.) a murit la 92 de ani şi mi-a zis să nu desfiinţez meseria. Acum nu mai am cu cine să mai lucrez. Am doi băieţi, dar nu le place. Nu pot să îi oblig“, spune Husar. El afirmă că un potcovit de cal costă de la 150 până la 200 de lei, preţ care include tot, de la material la caiele, însă potcovitul este necesar, întrucât în zona Munţilor Gurghiului caii sunt întrebuinţaţi atât în agricultură, cât şi la pădure.

Potcovitul este o manoperă obligatorie şi trebuie realizat periodic, ideal ar fi şi vara, şi iarna. „Nu mai suntem mulţi care avem cai pe aici, dar nu ştiu, zău, ce ne-am face dacă nu ar fi Nelu a lu’ Husar să ni-i potcovească“, spune un crescător de cai din Caşva.

(Cristina Zamfirescu)