O educație înaltă te face râvnit pe piața muncii

Platforma civică ÎMPREUNĂ a organizat joi, 26 septem­brie, la Sala „Cafenea” de la ARCUB conferința „Educație și conștiință” susținută de scriitorul Mircea Platon, redactor-șef la revista „Convorbiri literare” din Iași. În prelegerea sa au fost abordate mai multe teme, plecând de la definirea termenilor educație, conștiință, continuând cu analiza situației din școala românească de stat, până la indicarea unor soluții pentru remedierea direcțiilor greșite din sistemul de învățământ de la noi.

Educație înseamnă a încerca să influen­țezi la modul sistematic pregătirea, dezvoltarea cuiva. Mai exact, termenul se referă la faptul de a conduce pe cineva pe un drum, pe drumul care te face mai bun, mai valoros, deosebit de cei care nu posedă aceeași educație. „Edu­cația presupune a scoate pe cineva la un liman, a afirmat Mircea Platon la începutul cuvântului său. Iar conștiința are mai multe sensuri. Medievalii scolastici atunci când vorbeau despre conștiință se refereau la capacitatea de a distinge între bine și rău. Dacă ne întoarcem la etimologia cuvântului însă, conștiința exprimă ceea ce cunoaștem împreună, respectiv cu un grad mare de obiectivitate. Așadar, definiția conștiinței este legată de acel strat al inteligenței sau al prezenței noastre aflate în permanentă conexiune cu realitatea. Realitate care înseamnă și bine, dar și rău. Ceea ce se petrece cu învățământul românesc de câteva decenii bune este tocmai această desprindere de realitate. Or, pierderea contactului cu realitatea nu este un lucru de minimalizat, fiindcă ea reprezintă, în fapt, lipsa lucidității și lipsa unor reacții adecvate la derapaje, la omisiunile și „tentațiile” ideologice cu care ne îmbie manualele școlare de azi. Se clamează astăzi pe toate canalele că între profesori, reprezentând școala, și părinții elevilor care o frecventează trebuie să existe un parteneriat. Dar, ca unul care am atât experiența școlii de la noi, cât și din Occident, unde am predat la nivel universitar, am observat produsul celor două sisteme de educație. Atât cel din Canada și SUA, dar și din România au hibe serioase. Vrem o pregătire înaltă pentru copiii noștri, o profesionalizare serioasă a tinerilor de mâine care să ocupe posturi importante, calificate în România? Avem nevoie de o școală performantă, ai cărei cursanți să nu îngroașe după absolvire rândul șomerilor.”

Dacă ne referim mai ales la noi, reformele permanente din sistemul de învățământ românesc al ultimilor 30 de ani și-au dovedit incapacitatea de a oferi soluții viabile, fiecare din reforme fiind practic anulată de cea care i-a succedat.

Pentru a explica termenul de cultură generală, Mircea Platon a venit cu un exemplu din literatura engleză din perioada anilor 1850-1950. Acolo, toate personajele, fie că era vorba de roman polițist, fie de alt gen, au un anumit stoc de citate din marii poeți și scriitori, pornind de la care se înțeleg fără dificultate. La fel cum, la noi, exista raportarea la operele lui Caragiale, Alecsandri, Goga, Coșbuc, Hogaș și ceilalți clasici.

Recuperarea „culturii” pop globale de astăzi nu este decât un simptom al mizeriei noastre. „Există o diferență serioasă între mizerie și sărăcie. Ajungi la prima atunci când trăiești din rămă­șițele altuia. În perioada comunistă, noi eram săraci, dar am devenit mizeri atunci când am început să trăim din ajutoarele trimise de peste hotare. Exportul de calculatoare uzate, de haine second-hand care au inundat nu doar România, ci toate țările sărace, periferizate reprezintă un simptom clar al mizeriei. Starea actuală a învățământului românesc, ca și a economiei noastre, bazată pe o concepție neo-liberală falsă, decăzută, la mâna a șaptea, e o dovadă că trăim mizer. Atunci când trăiești în sărăcie îți lipsesc multe, dar ești încă propriul tău centru. Mizeria înseamnă să accepți că statutul tău este unul marginal, acela de a te sfii să dormi mai mult decât la colțul unui trotuar.”

În manualele actuale de istorie sau chiar de literatură, tratarea tematică a subiectelor și nu cronologică atunci când vorbim de istorie, sau contextuală, atunci când ne referim la literatură, pentru a putea eluda perioade și opere care ar deranja corectitudinea politică instalată comod în societatea noastră, face imposibilă înțelegerea corectă a evenimentelor, precum și a personalităților studiate.