Am talent. Mă vreţi?

În grila de program a televiziunilor au apărut în ultima vreme mai multe emisiuni-concurs, după un format deja consacrat în Occident, care susţin că descoperă noi talente. Unele dintre ele au reuşit chiar să adune audienţe record, fapt certificat şi de un sondaj de opinie recent care spune că 45% dintre români urmăresc măcar o emisiune de acest gen pe săptămână. Dar care este impactul emisiunilor tv de acest fel în viaţa românilor?

Sondajul de opinie, realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES) în 25 octombrie 2011 pe un eşantion de 1.243 de oameni, a scos în evidenţă faptul că românii sunt dependenţi de televizor. Marea majoritate deschid televizorul după ce vin de la serviciu, televiziunea consolidându-şi astfel o poziţie centrală în consumul cultural al românilor. "S-a accentuat caracterul oarecum privat al consumului de televiziune. Se observă că s-a consolidat mai degrabă consumul în familie", a spus Vasile Dâncu, preşedintele IRES, informează Mediafax. Astfel, 83% dintre români se uită zilnic la televizor. De asemenea, la emisiunile-concurs se uită zilnic 5%, de câteva ori pe săptămână 23% şi o singură dată pe săptămână 17%. Un calcul simplu ne arată că 45% dintre români se uită măcar la una din aceste emisiuni pe săptămână. Cifrele acestea sunt aşa de mari şi deoarece televiziunile s-au luptat să cumpere cele mai în vogă formate de emisiune din Occident. Spre exemplu formatul "Got Talent", care a reuşit să doboare recordurile de audienţă peste tot, şi-a atins scopul şi în România.

În ce constă succesul acestor emisiuni? Să fie oare mai credibil faptul că oamenii simpli, cei de lângă noi luptă pentru afirmare? Posibil. Vasile Dâncu a spus, spre exemplu, că "televiziunea îţi oferă iluzia certitudinii". În ochii telespectatorilor toţi aceşti participanţi devin probabil vedete, uitând totuşi, şi ei, şi participanţii, că a ajunge vedetă recunoscută este un drum lung, nefiind suficientă participarea la o asemenea emisiune sau chiar câştigarea ei. Dar, conform sondajului, marea majoritate a românilor sunt conştienţi de faptul că televiziunea manipulează, 65% dintre cei chestionaţi susţinând asta, iar 75% cred că televiziunile sunt dispuse să difuzeze orice de dragul audienţei. Atunci de ce un număr aşa de mare de oameni stă în faţa televizorului?

Manipulează prin speranţă

Psihologul Mihaela Sahlean, de la Clinica Medlife, crede că talentul captează atenţia, "iar când promovarea acestui talent se face la nivel de mase, poate să devină foarte interesant şi un subiect foarte urmărit de oameni la diferite vârste. Participanţii fiind oameni obişnuiţi, pare mult mai incitant, pentru că vorbim de oameni care îşi doresc să ajungă vedete. Aceste persoane nu sunt vedete, sunt oameni ca şi cei de acasă, ca şi cel care stă în fotoliu, ca şi cel care ascultă la radioul maşinii, şi atunci pare mult mai interesant şi mai captivant de urmărit".

"Interesant este că oamenii continuă să se uite pentru că mulţi dintre ei se identifică cu personajele. Se înscriu în tendinţa generalizată a televiziunilor din România, care au importat de la fraţii mai mari din America, de a dramatiza, de a face o dramă din orice, de a exploata suferinţa, mizeria, sărăcia şi uitarea şi de a le aduce în prim plan. Emisiunile sunt bazate pe emoţie, pe lacrimi, pe îmbrăţişări, cad în genunchi, dezvoltă latura emoţională a legăturilor dintre oameni, copiii n-au părinţi, mi se pare un voyerism la nivel naţional", ne-a spus Mirel Bănică, cercetător ştiinţific la Academia Română. "Eu simt pe undeva umbra şi memoria lungă a comunismului, ele au ceva şi din Cântarea României, şi sunt convins că spectatorii tineri nu reţin chestia asta, dar cei de o anumită vârstă sunt convins că se uită la genul acesta de emisiuni şi prin prisma asta a Cântării României", mai spune cercetătorul. Acesta susţine şi că televiziunile folosesc prin aceste emisiuni o formă de manipulare. "În vremuri foarte grele ca acestea, când ni se spune că nu suntem buni de nimic, că nu mai avem nici un viitor, că industria nu mai există, că societatea se duce de râpă, emisiunile de genul acesta furnizează o falsă rază de speranţă: "mai sunt şi indivizi talentaţi". Asta nu este deloc pozitiv pentru mine, părerea mea, pentru că într-adevăr mai sunt indivizi talentaţi, sunt oameni care îşi fac treaba, sunt meserii necunoscute sau grupuri artistice talentate de care nu ştie nimeni, dar dacă vrei să le descoperi, să le valorifici nu o faci pe bani, pe foarte mulţi bani, şi lipsa aceasta de scrupule este deranjantă".

O glorie efemeră

"Aceste emisiuni sunt disturbative, pentru că tulbură cu totul liniştea educaţională a unui copil, spune pr. dr. Constantin Necula de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna" din Sibiu. În primul rând iau foarte mult timp să le urmăreşti. În viaţa unui copil două ore de urmărit la televizor înseamnă cam patru ore de mâncat energia creativă. În al doilea rând, vizibil că sunt contrafăcute, pentru că viciază rezultatul, de cele mai multe ori deci sunt incorecte. Iar conţinuturile sunt penibile, pentru că, de exemplu, una dintre emisiuni îţi pune în faţă probleme sociale care pot fi rezolvate prin participarea la concursul respectiv şi se acordă o sumă cu care, de fapt, nu se rezolvă nimic din problema socială, ci doar se face reclamă postului de televiziune respectiv că ar rezolva probleme sociale".

Părintele Necula recunoaşte că emisiunile despre talent au prins la public, dar spune că au dispărut în anonimat câştigătorii. Ei devin masă pentru manevra din media şi pentru showbiz. Nu li se acordă locuri de muncă stabile sau ceva de genul acesta. "De fapt, televiziunile fac o selecţie pentru showbizurile lor necesare, nu fac o selecţie pentru valoarea naţională necesară. Cazul lui Costel Busuioc căruia i s-a promis marea cu sarea şi a ajuns abia să se descurce doar pentru faptul că o fundaţie românească l-a sprijinit, şi nicidecum televiziunea spaniolă, este mai mult decât relevant la capitolul acesta. Eu cunosc foarte bine cazul pentru că îl ştiu bine pe el. Efectiv l-au umilit." De aceeaşi părere este şi cercetătorul Mirel Bănică: "Toate acele promisiuni pe care ei le fac la sfârşitul fiecărei emisiuni (că va fi editat un album, cutare este o stea etc.) nu se împlinesc. Personajele care câştigă în general în emisiunile acestea au o glorie efemeră."

Cu decenţă şi discreţie

Părinte Constantin Necula, poate să participe un creştin ortodox la o asemenea emisiune? Cum să se comporte?

Cu discreţie. În momentul în care te-ai expus acolo, eşti expus cu totul. Ortodoxia nu trebuie să fie aşa de zgomotoasă. Un creştin poate fi cântăreţ, dar cu foarte multă decenţă. Trebuie să se cultive profesional, apariţiile lui trebuie să fie foarte decente. Ortodoxia nu naşte vedete, ci are ca ţintă naşterea sfinţeniei. Omul-vedetă n-ajunge neapărat sfânt, dar sfântul poate deveni oricând o vedetă când intervine în situaţiile-limită. Iar harismele pe care omul le are le poate cultiva în diferite medii, dacă mediul pentru care trebuie să îşi cultive harisma este scena, pentru un actor sau pentru un cântăreţ harisma respectivă cultivată trebuie propusă cu decenţă ascultătorilor. Beneficiarii artei unui creştin trebuie să fie oameni la fel de decenţi, sau măcar bucuroşi de decenţa celuilalt.

Între palmele care te aplaudă

Problema morală a acestor emisiuni constă în faptul că proprii, părinţi îşi împing copiii să participe. "Oamenii aceia trebuie să înţeleagă că îşi expun copilul la judecata publicului, care nu este întotdeauna foarte bună. Mircea Lucescu cita dintr-un clasic la un moment dat: "Ferească Dumnezeu să apuci între palmele care te aplaudă", el se referea la vedetismul sportivilor. Nu există exces împotriva naturii umane care să dea performanţă", spune pr. Constantin Necula.

Partea pozitivă a acestui gen de emisiune este creşterea încrederii. Trebuie înţeleasă importanţa concursului, participarea la el şi nu neapărat victoria. "Evident că toată lumea îşi doreşte să câştige. Dar sunt foarte multe persoane care îşi înfrâng nişte frâne, nişte bariere în a participa în general la concursuri, iar din acest punct de vedere, psihologic vorbind, există un aspect pozitiv: creşterea încrederii", spune psihologul Mihaela Sahlean. Dar dacă acea persoană crede că în mod obligatoriu trebuie să câştige şi nu câştigă, s-a autoevaluat greşit, atunci îşi face mai mult rău. Fiecare din noi trebuie să avem buna şi corecta măsură. "Acolo unde oamenii nu au măsură, cad în păcat şi dacă sunt şi dacă nu sunt vedete, pentru că diferenţa o face măsura", mai spune Mihaela Sahlean.