Acte normative vitale pentru patrimoniul cultural, pe agenda publică

Până în 16 februarie, profesioniștii din domeniu, dar și cei care susțin cauza patrimoniului construit din România pot contribui cu observații la „Strategia națională privind protejarea monumentelor istorice 2022-2032”. Documentul, publicat pe pagina www.umpcultura.ro, conturează o viziune pe termen mediu și lung asupra patrimoniului cultural imobil (PCI), fiind elaborat de Ministerul Culturii, în colaborare cu Institutul Național al Patrimoniului. De asemenea, în paralel, până la 11 martie, se află în dezbatere publică și proiectul de lege privind adoptarea Codului Patrimoniului Cultural.

Strategia, o premieră la nivelul României, vizează o proiecție pe termen lung a legislației, dar și a activităților legate de protecția monumentelor istorice (MI). În perioada în care documentul se află în dezbatere publică, Ministerul Culturii, în parteneriat cu Institutul Național al Patrimoniului, a organizat trei consultări online - luni, 14 februarie, cu ONG-urile din domeniu, 15 februarie cu Ordinul Arhitecților din România, univer­si­tăți, Comisia Națională a Monumentelor Istorice, Comisia Națio­nală de Arheologie și asociațiile profesionale, iar astăzi, 16 februarie, cu ministerele implicate în procesul de avizare, direcțiile județene pentru cultură, agențiile și instituții cu atribuții în sfera patrimoniului.

Unele măsuri cuprinse în document sunt așteptate de multă vreme de către profesioniștii în domeniu. Într-un interviu acordat recent „Ziarului Lumina”, arhitectul Eugen Vaida, coordonatorul proiectului „Ambulanța pentru monumente”, prin intermediul căruia au fost puse în siguranță și salvate 65 de monumente istorice aflate în stare avansată de degradare sau de precolaps, sublinia necesitatea adoptării urgente a Codului Patrimoniului. De asemenea, arhitectul susținea ca absolut necesare armonizarea legislației patrimoniului, dar și măsuri concrete, precum „proiectarea antiseism pentru inter­vențiile structurale asupra unui monument”, legiferarea reciclării materialelor istorice (lemnul vechi, cărămida veche), pentru a putea fi folosite în restaurarea monumentelor, precum și certificarea materialelor tradiționale noi (țigla, șin­drila nouă, realizate de meșteri).

Obiective

Printre cele mai importante obi­ec­tive ale strategiei se numără armonizarea legislației referitoare la MI și PCI, dar și dezvoltarea continuă a unui sistem centralizat de date, care să coreleze informații din surse distincte, ușor de accesat atât de specialiști, cât și de publicul larg. În momentul de față, o astfel de bază de date exhaustivă nu există, iar sursele disponibile nu sunt interconectate. De asemenea, este prevăzută digitizarea intensivă a fondurilor de arhivă care conțin date referitoare la MI. Înregistrarea cadastrală a MI e o altă măsură foarte necesară, iar autorii strategiei propun să fie implementată printr-un program național.

Și pe educația pentru patrimoniu se pune accent în document, în prezent aceasta fiind realizată doar de către ONG-urile din domeniu. Astfel, este prevăzută integrarea edu­cației pentru PCI în programele școlare, adaptarea programelor de studii în raport cu practicile inter­naționale actuale din domeniul protejării MI și în acord cu cerințele de pe piața muncii și, foarte important, dezvoltarea învățământului profesional (școli de arte și meserii, școli de maiștri, programe de ucenicie destinate activităților din domeniul patrimoniului cultural imo­bil). Demararea unui proiect serios de educație formală ar ajuta mult mai ales în ceea ce privește acti­vitățile de punere în siguranță și de restaurare a MI, în prezent înregistrându-se un deficit pronunțat de personal specializat, dar și de meșteri care să lucreze după tehnici și metode tradiționale.

Parteneriatul public-privat, pe care profesioniștii îl consideră o cale eficientă de conlucrare pentru salv­gardarea patrimoniului, este prevăzut în strategie. Mai mult, este propusă crearea de clustere în domeniul patrimoniului cultural imo­bil, care să adune cercetători, dar și actanți din sectorul public și cel privat. Totodată, în document există prevederi referitoare la implicarea comunităților în conservarea și protejarea monumentelor istorice.

Prevederi în premieră și în Codul Patrimoniului

Îndelung așteptată a fost și elaborarea unui Cod al Patrimoniului, pentru a institui un cadru legal unitar, aplicabil patrimoniului cultural în integralitatea sa, care să remedieze deficiențele cu care se confruntă în prezent cei care demarează o acți­une în sfera protejării sau punerii în valoare a MI.

„La nivel naţional există cadru legislativ acoperitor în domeniul patrimoniului cultural, iar această legislaţie este una modernă, destul de recentă. Cu toate acestea, multiplele iniţiative de amendare a cadrului normativ, ineficienţa în protejarea efectivă a patrimoniului, semnalată de o parte a societăţii civile, numărul mare de acte normative aplicabile, dublat de neclaritatea sau insuficienţa prevederilor legale actuale şi de complexitatea procedurilor birocratice ce se traduc în multiple sarcini administrative atât pentru autorităţile publice, cât şi pentru cetăţeni au pus pe agenda publică ideea de codificare”, este consemnat în preambulul hotărârii de proiect privind adoptarea Codului Patrimoniului.

Câteva elemente cu caracter de noutate se disting și în cazul acestui act normativ. Prima se referă la introducerea peisajului cultural (teritorii protejate, care înglobează elemente valoroase din punct de vedere natural și cultural - n.r.) între categoriile distincte ale patrimoniului cultural. Apoi, pentru prima oară în legislația românească, sunt menționate ca instituții specializate în domeniul protejării patrimoniului cultural entitățile publice din domeniul media, dețină­toare ale unui important patrimoniu recent - patrimoniul media. Alături de acestea, „în scopul aplicării unitare și eficiente a regimului de protejare a patrimoniului cultural națio­nal mobil, sunt nominalizate arhivele și bibliotecile publice, Academia Română și cultele religioase - impor­tanți deținători de bunuri culturale”, se arată în proiectul de lege.

De asemenea, conform Codului, sub titlul de repere ale memoriei comunității, vor putea fi protejate de către autoritățile locale acele imo­bile sau grupuri de imobile care prezintă importanță locală. Cei care au calitatea de „Tezaur Uman Viu” vor beneficia, prin prevederile Codului Patrimoniului, de diferite forme de sprijin financiar și vor avea dreptul de a organiza activități de învățare în domeniul pentru care au primit titlul. Codul instituie și mecanisme de recunoaștere a creatorilor-interpreți populari și a meș­teșugarilor, cum este și certificatul de notorietate, care întărește impor­tanța comunităților culturale păstrătoare, în procesul de recunoaș­tere, păstrare și punere în valoare a patrimoniului cultural imaterial. Totodată, instituie mecanisme de finanțare a activităților de cercetare, protejare și punere în valoare, prin intermediul unei redevențe în beneficiul comunităților locale, dacă anumite persoane sau enități utilizează elemente înregistrate de patrimoniu imaterial. Nu mai puțin important este și faptul că pentru prejudiciile aduse patrimoniului cultural, prin deciziile organelor colective de conducere ale unor insti­tuții publice sau private, se instituie răspunderea solidară.