Căsătoria, instituție cu importante efecte juridice

Propunerea de modificare a articolului 48, alin. 1 din Constituție potrivit căruia „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi” a generat în media o serie de dezbateri juridice cantonate pe invocarea încălcării prin modificare a dispozițiilor art. 26 din Constituție, pe de o parte, iar pe de altă parte, a jurisprudenței CEDO în materia vieții de familie. Premisa de la care se pornește în susținerea acestor încălcări este viciată de o dublă confuzie.

Premisa este că modificarea constitu­țională a definiției căsătoriei - în fond o translatare a acelorași termeni folosiți în Codul civil, bărbat și femeie în loc de soți - ar determina o schimbare în statutul juridic al relațiilor sociale bazate pe iubirea dintre două persoane. Cele două confuzii care afectează această premisă sunt, pe de o parte, că ceea ce se modifică ar fi definiția familiei înseși, iar pe de altă parte, că ar exista deja un drept individual pe care această modificare o încalcă.

Premisa enunțată şi de la care am observat că se începe argu­mentația celor două pretinse încălcări, pe lângă cele două confuzii cu care este viciată, este lipsită de conținut juridic pentru că, în dreptul civil român, relația de iubire dintre două persoane, deși purtătoare a unui necontestat conținut afectiv, nu are nici un conținut juridic în afara cazurilor strict și limitativ reglementate de Codul civil și izvorâte din logodnă („promisiune reciprocă de a încheia căsătoria” pentru încheierea căreia este necesară îndeplinirea condițiilor de fond pentru încheierea căsătoriei) și căsătorie („uniunea liber consim­țită între un bărbat și o femeie, încheiată în condițiile legii, în scopul de a întemeia o familie”).
Statutul parteneriatelor civile în România

Așadar, în sistemul de drept românesc în vigoare la momentul de față, relația de iubire dintre două persoane are efecte juridice numai în măsura în care se încadrează în dispozițiile art. 259 și urm. Cod civil, respectiv este concretizată în căsătoria sau logodna dintre un bărbat și o femeie. Relația dintre două persoane care nu sunt logodite ori căsătorite nu reprezintă o si­tu­a­ție de drept, ci una de fapt. Doar cu privire la copiii rezultați din acest tip de relație, legiuitorul a consacrat - inclusiv consti­tuți­o­nal - o stare de drept, respectiv egalitatea de drepturi cu cele ale copiilor rezultați din căsătorie.

Oricum ar fi, pentru subiectul în discuție rezultă că parteneriatele nu sunt recunoscute juridic indiferent de caracterul lor heterosexual sau de același sex. Aceasta, în principal pentru că legiuitorul național a acordat o deosebită relevanţă aspectului subiectiv în această materie care reglementează un plan atât de personal de existență, iar aspectul subiectiv a fost limpezit prin aplicarea unui singur, dar elementar criteriu, respectiv intenția, asumarea, angajamentul ori, cum a mai fost el definit în doctrină, legământul. În lipsa unei asumări care să îmbrace o formă juridică (de la promisiune în cazul logodnei la angajament în cazul căsătoriei), relevanța juridică nu există.

Mai mult decât atât, legiuitorul a statuat în mod expres că nici parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România (art. 277 Cod civil).

Cât privește caracterul heterosexual al căsătoriei, în Noul Cod civil comentat se prevede în mod expres că în România „caracterul heterosexual al căsătoriei este de ordine publică”.

Astfel, pentru aceste argumente, premisa însăși că modificarea art. 48 alin. 1 din Consti­tuție ar determina o schimbare în statutul juridic al relațiilor sociale bazate pe iubirea dintre două persoane este superfluă atât timp cât o astfel de relație nematerializată în căsătorie este caracterizată, în esența ei, prin lipsa oricăror efecte juridice în afara celor expres si limitativ prevăzute de legiuitorul național.

Cele două confuzii în plus grefate pe această premisă sunt infirmate de următoarele aspecte de necontestat.

Ceea ce se modifică este definiția căsătoriei, nu definiția familiei

Potrivit art. 48 alin. 1 din Constituția în vigoare azi, căsătoria este definită prin folosirea terminologiei care trimite la consimțământul liber „între soți”, iar potrivit dispoziţiilor art. 259 alin. 1 Cod civil, terminologia folosită raportat la căsătorie ca uniune liber consimțită ce stă la baza familiei este aceea de „între un bărbat și o femeie”.

În aceste condiții, fiind vorba despre o chestiune aproape tehnică de translatare a definiției căsătoriei din Codul civil în Constituție, inițiativa privind această modificare a primit inclusiv avizul constituţional dat de către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 580/20.07.2016 care reține în mod expres „prin înlocuirea sintagmei între soți cu un bărbat și o femeie, se realizează doar o precizare în sensul stabilirii exprese a faptului că aceasta se încheie între parteneri de sex biologic diferit, aceasta fiind, de altfel, chiar semnificația originară a textului”.

În al doilea rând, Curtea Con­sti­tuțională a avizat consti­tuțio­nal această propunere de modificare reținând că ea nu aduce nici o ingerință vreunui drept individual.

Având de verificat inițiativa cetățenească și din perspectiva dispozițiilor art. 152 alin. 2 din Constituție - potrivit cu care nici o revizuire nu va putea fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor și liber­tăților fundamentale ale cetă­țenilor sau a garanțiilor acestora - Curtea a arătat în mod expres că modificarea vizează textul constitu­țional care protejează căsătoria și relațiile de familie decurgând din căsătorie, aceste relații fiind diferite de raporturile de familie de fapt protejate prin dreptul la viața familială ocrotit consti­tu­țional de art. 26 din Constituție.

În al treilea rând, referitor la faptul că modificarea adoptată de Camera Deputaților cu privire la art. 48 alin. 1 din Constituție ar determina o încălcare a dispo­zițiilor art. 26 din Constituție care garantează constituțional dreptul la viața privată.

Prima încălcare invocată are legătură cu o mai veche susținere de principiu, și anume că prin această modificare ar fi restrânse ori suprimate alte drepturi.

Din nou, este obligatoriu să ne raportăm la autoritatea considerentelor Deciziei Curții Constitu­ționale nr. 580/20.07.2016 în care s-a reținut că textul propus a fi modificat (art. 48 alin. 1 din Constituție) are denumirea marginală Familia, iar în conținut, stabilește o serie de principii și garanții în privința căsătoriei.

Așadar, Curtea reține că dispo­zițiile art. 48 din Consti­tuție consacră și protejează dreptul la căsătorie și relațiile de familie rezultând din căsătorie în mod distinct de dreptul la viață familială care are un conținut juridic mult mai larg, consacrat și ocrotit de art. 26 din Consti­tuție.

Cu alte cuvinte, Curtea Consti­­tu­țională delimitează dreptul la viață de familie - protejat consti­tuțio­nal prin art. 26 din Consti­tuție - cuprinzând inclusiv raporturile de familie de fapt, de dreptul protejat de art. 48 din Constituție și care privește ocrotirea relațiilor de familie care rezultă din căsătorie, a căror importanță a îndrituit legiuitorul constituant să reglementeze în mod distinct în această dispoziție constituțională protecția relațiilor de familie care izvorăsc din căsătorie și din descendență, respectiv din legătura dintre părinte și copii.

Tocmai această motivare riguroasă înlătură și opinia expusă de curând și care este, în mod surprinzător, chiar o opinie juridică în sensul că art. 48 din Consti­tuție, prin denumirea lui marginală Familia, ar intra în contra­dicție cu art. 26 din Constituție. Or, așa cum a antamat și Curtea Constituțională acest aspect, atât timp cât dispoziția art. 48 se referă la ocrotirea relațiilor de familie care rezultă din căsătorie, insti­tuție juridică cu cele mai importante efecte juridice și sociale în materie, nu se poate vorbi de o contradicție între această dispo­ziție consti­tuțională și o alta care protejează ansamblul complex al relațiilor și vieții de familie.
(sursă: www.juridice.ro)