Contemplarea naturii şi ieşirea din depresie

Atunci când vede sau se gândește la un mediu artificial, de oraș (clădiri înalte, din oțel și sticlă, beton, asfalt), mintea noastră resimte stres, făcând conexiunea cu traficul și zgomotul orașului, cu graba și viteza cu care se derulează activitățile, iar aceasta creează neliniște și anxietate. Din contră, peisajele din natură, prin calmul legănării elementelor ei, prin liniștea și frumusețea lor, îndeamnă la introspecție și meditație, la acalmie și bucurie. Iar aceasta înseamnă stare de bine fizic și spiritual.

În legătură cu rolul benefic pentru sănătatea trupească și psihică al mediului natural asupra omului de astăzi, cel mai detaliat studiu a fost realizat de un grup de cercetători britanici, de la Universitatea Essex. Ei au urmărit starea de sănătate fizică și mentală a locuitorilor din peste 5.000 de case, care s-au mutat fie de la oraș într-o zonă înverzită de țară, fie dintr-o astfel de zonă, într-un oraș cu blocuri din beton, sticlă și aluminiu. Cercetarea a durat trei ani. La sfârșitul ei, s-a constatat că oamenii care se mutau de la oraș într-o zonă cu multă verdeață prezentau o reducere masivă a simptomelor depresive, spre deosebire de cei care se mutau într-o zonă cu blocuri, la care depresia se accentua (J. Hari, Legături pierdute. Cauze reale ale depresiei și soluții surprinzătoare, traducere din engleză de Oana-Marina Badea, Editura Trei, București, 2019, p. 166).

În legătură cu persoanele depresive, s-a observat că plimbarea prin natură le produce o scădere a nivelurilor de ruminare, adică de remușcări sau mustrări de conștiință pentru fapte reale sau imaginare. În plus, însuși actul de a te plimba sau efortul moderat depus are efecte pozitive constatate asupra funcțiilor executive, precum capacitatea de planificare și de focusare a aten­ției, asupra anxietății și a tulburărilor din spectrul depresiei (Anders Hansen, Creierul ecranului, traducere din limba suedeză de Carmen Vioreanu, Editura Publica, București, 2022, p. 165).

O simplă plimbare prin natură sporește cu 50% nivelul de creativitate. Probabil din acest motiv, marii oameni de cultură și literatură, pictorii, scriitorii, compozitorii etc. apelau intuitiv la acest rezervor de creativitate (Manfred Spitzer, Singurătatea, boala nerecunoscută, traducere din germană de Andra-Octavia Drăghiciu și Alexandra Furnea, Editura Humanitas, București, 2023, p. 206).

Rolul benefic al naturii asupra psihicului uman

Manfred Spitzer, în lucrarea dedicată singurătății și efectelor acesteia, menționează o suită de patru experimente, vizând rolul benefic al naturii asupra psihicului uman. Într-unul dintre a­cestea, 98 de participanți au privit timp de 2 minute patru imagini: patru peisaje din natură sau patru imagini cu orașe. După aceasta, au fost întrebați asupra capa­cității de a se adânci în aceste ima­gini, iar apoi li s-a cerut să răspundă la niște întrebări ce vizau motivații instrinseci (a avea relații sociale numeroase și puternice, a contribui la binele comunități) sau extrinseci (a acumula bani sau capital, a avea succes financiar și a se bucura de reputație și admirația celor din jur). La cei care au privit imagini din natură s-a constatat o creștere a motivației intrinseci și a autonomiei personale. Tot la aceștia, s-a observat o creștere a comportamentelor prosociale, manifestate în donații sau filantropie. Observația oamenilor de știință a fost următoarea: „Cu cât se cufundau mai adânc în imaginile naturale, cu atât mai probabil era ca participanții să ia decizii mai generoase, și cu cât se cufundau mai adânc în imaginile urbane, cu atât deveneau mai puțin ge­neroși, respectiv mai avari”
(M. Spitzer, Singurătatea, boala nerecunoscută, pp. 217-218). Cercetătorii au constatat că „imersiunea în natură scade egoismul, ca și cum egoul ar deveni mai mic în fața munților și a văilor, a ­copacilor și a râurilor”. Și tot în această cercetare, s-a observat că însăși privirea unui tablou sau a unor imagini din natură declan­șează același stări pozitive și prosociale.

Pentru a înțelege și mai bine rolul și efectul binefăcător al naturii asupra sănătății fizice și psihice a omului, este suficient să cităm cuvintele autorilor cercetării: „Conform descoperirilor noastre, contactul cu natura are un efect de umanizare asupra noastră și ne întărește autenticitatea și simțul conexiunii cu lumea, ceea ce are drept rezultat orientarea atenției spre ceilalți în loc de noi înșine, lucru care duce la gesturi de generozitate față de cei din jur. (...) Datele noastre sugerează că pierdem conexiunea cu alți oameni în aceeași măsură în care pierdem conexiunea cu natura”.

Într-o altă cercetare, oameni care locuiau la oraș au fost rugați să se plimbe prin natură câteva zeci de minute. După finalul plimbării, li s-a testat dispoziția și concentrarea. Dacă în general acestea crescuseră substanțial, la persoanele depresive starea lor se îmbunătățise de cinci ori.

Stare de bine accentuată în apropierea parcurilor sau pădurilor

Un alt grup de cercetători britanici, de această dată de la Universitatea din Exeter, au analizat dacă faptul că locuim în apropierea parcurilor și a pădurilor are efect asupra stării de bine fizice și psihice. Cercetarea a durat 18 ani, iar eșantionul a cuprins peste 10.000 de persoane. Concluzia a fost aceea că oamenii care trăiesc în centre aglomerate suferă mai frecvent de boli psihice, precum depresia sau chiar schizofrenia, decât cei care locuiesc în zonele înconjurate cu verdeață, datorită unei modificări în fiziologia creierului.

După doar cinci minute petrecute în natură, observă el, dis­poziția noastră devine mai veselă, iar stima de noi înșine crește considerabil. Aceasta e din cauza a ceea ce în psihologie se numește „teoria restaurării” sau „a recupărării eului”, în sensul că șe­derea în natură, ba chiar și privirea pentru 40 de secunde a unor peisaje, ne modifică substan­țial dispoziția.

Într-un context în care se vorbește tot mai des despre numeroase afecțiuni fizice și psihice pe care le produce statul pe un scaun, în fața ecranului, redesco­perirea efectelor terapeutice ale naturii constituie o alternativă pozitivă, benefică pentru omul contemporan și în mod special pentru copii și tineri, a căror viață nu se mai desfășoară, ca altădată, în natură și alături de prieteni, ci în compania dispozitivelor neînsu­flețite și reci, dar cu o putere de atracție și de se­ducție și cu un puternic potențial adictiv.