Creştinismul şi ecologia

Referitor la natură, ­mediu, Maxim Gorki spunea: „Natura ne-a ­înzestrat cu viață, aşa cum a înzestrat toate făpturile, fie ele fiare, ­păsări, peşti sau gângănii; noi i-am smuls, aşa cum facem şi acum, tot ce ne trebuie”, iar autorul acestor rânduri continua cu îndemnul: „S-o ­protejăm pentru noi şi mai ales pentru ­generaţiile viitoare”. 

Când adresez acest îndemn, am în vedere că omul este propriul său duşman în ceea ce priveşte mediul. Evoluţia rapidă a tehnologiilor, mai ales a celor industriale, a dus la consecinţe grave asupra naturii, respectiv a creaţiei lui Dumnezeu.

Aşa cum se ştie din Sfânta Scriptură, Dumnezeu-Creatorul Universului (al omului, al cerului şi pământului) a învăţat omul să convieţuiască în armonie cu natura şi să-i respecte legile, prin cuvintele: „Iată eu v-am dat vouă toată iarba ce face sămânţă şi tot pomul care are întru sine rod, cu sămânţă de semănat, vor fi de mâncare” şi Atotputernicul îi mai îndeamnă: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi şi stăpâniţi peştii mării, păsările cerului, peste dobitoace şi peste toate vieţuitoarele”. Aşa cum observăm, Atotputernicul, Creatorul cerului şi al pământului, situează în centrul creaţiei omul, care să le stăpânească, dar, după căderea în păcat a primilor oameni, omul s-a revoltat împotriva Creatorului său, iar natura nu l-a mai recunoscut că stăpân, revoltându-se şi ea împotriva omului.

Omul poate duce la dezechilibrul creaţiei

Împăcarea adusă de Iisus Hristos are două componente, dimensiuni: una verticală, care a restabilit relaţia oamenilor cu Dumnezeu, şi alta orizontală, ­care a restabilit relaţia între oameni şi creaţia divină -- natura. Printr-o gestionare judicioasă a resurselor naturale, noi respectăm creaţia divină. Din păcate, în ultimele decenii, omul - creaţia lui Dumnezeu, neprotejând mediul în care trăieşte, a ajuns să simtă efectul, respectiv schimbările climatice, care se produc foarte rapid şi cu consecințe surprinzătoare, putând spune astăzi că şi în ţara noastră este greu de sesizat diferențierea celor patru anotimpuri şi, mai concret, după ploile de primăvară care au ţinut în ultimii ani până în vară, a urmat în fiecare vară scurtă canicula insuportabilă. Ceva mai mult, asistăm la o diminuare a resurselor de viaţă şi este în curs rapid dezechilibrul planetei, ­fenomene la care conștiința creştină deja reacţionează.

În rândurile următoare vor fi puse în evidenţă reacțiile insti­tuțiilor care gestionează protecţia mediului pe plan mondial şi reacţia creştinismului.

Dacă nu vom proteja mediul, natura, natură care vindecă şi omul, prin folosirea în anumite boli a unor plante medicinale, pe care le găsim în ea, natură din care omul ia resursele de hrană necesare vieţii, poate ajunge ­incapabilă să ne ofere ceea ce ne trebuie.

Spuneam mai sus că atât ­instituţiile şi organizaţiile care răspund de protecţia mediului, cât și bisericile creștine au manifestat sau manifestă reacţia lor privind protecţia creaţiei lui Dumnezeu - natura. Una din preocupările şi specializările mele a fost şi este protecţia mediului, atât ca fost salariat la Ministerul Mediului, cât şi ca profesor asociat la Universitatea din Bucureşti sau expert tehnico-judiciar în domeniu, dar trebuie să recunosc că Biserica Ortodoxă a reacţionat cu mult înaintea organizaţiilor de protecţie a mediului în legătură cu protecţia şi conservarea creaţiei divine - natura. 

Organizaţii mondiale pentru protecţia mediului

Abia în anul 1972, după Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediul Uman, care a avut loc la Stockholm, s-a înfiinţat Programul Naţiunilor Unite pentru ­Mediu (UNEP), care să răspundă de protecţia mediului la nivel mondial. Acesta este condus de un director general cu rang de secretar general al ONU şi are sediul la Nairobi, în Kenya.

Acum se pune problema înfiinţării unui organism de sine stătător pentru protecţia mediului, aşa cum sunt OMS, OMM sau OMT.

După momentul 1972 au avut loc numeroase evenimente (conferinţe, seminarii, mese rotunde etc.) cu tematici privind protecţia mediului/a naturii. Probabil voi vorbi în alt număr al ziarului despre evenimente care au avut loc sub egida Consiliului Mondial al Bisericilor. 

Ortodoxia şi ecologia

În luna septembrie 1989, din iniţiativa Patriarhiei Ecumenice, a avut loc o conferinţă privind protecţia mediului natural, la care au participat reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe. La nivel mondial există şi alte organisme ecumenice: cum ar fi Consiliul Ecumenic Mondial, Institutul Ecumenic Mondial. La conferinţa menţionată au participat şi alte biserici, confesiuni şi organizaţii internaţionale cu preocupări în domeniul protecției mediului natural. Cu acest ­prilej, Patriarhul Ecumenic ­Dimitrios exprima profunda ­îngrijorare a întregii lumi ortodoxe şi a fiecărei persoane privind dezastrul ecologic care surprinde aşa de rapid şi afirma că abuzul şi neatenţia faţă de creaţia lui Dumnezeu - natura, trebuie pe deplin criticate.

Tot atunci, Patriarhul Dimitrios a propus ca, în fiecare an, 1 septembrie, prima zi a anului bisericesc, să fie o zi de rugăciune specială pentru salvarea şi protecţia creaţiei lui Dumnezeu - natura.

Un alt eveniment important care dovedeşte relaţia între Ortodoxie şi ecologie este Conferinţa interortodoxă privind protecţia mediului, găzduită de Academia Ortodoxă din Creta, în perioada 1-5 noiembrie 1991, sub preșe­dinţia reprezentantului Patriarhului Ecumenic, Înaltpreasfinţia Sa Mitropolitul Ioan (Zizioulas) de Pergam, prilej cu care au participat specialişti din diverse zone ale teologiei şi științelor naturale.

Conferinţa a fost binecuvântată şi de Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, care a subliniat că responsabilitatea liderilor politici şi a tuturor oamenilor privind această problematică este enormă şi, în condiţiile date, Ortodoxia trebuie să îşi manifeste deplina sa adeziune.

Lucrările prezentate în timpul conferinţei şi discuţiile ulterioare s-au cantonat în următoarele zone:

1. Cauzele, natura şi importanța crizei ecologice.

2. Problemele generale ale protecţiei mediului.

3. Abordări teologice ale relaţiei omului cu mediul său natural.

4. Aspecte spirituale ale problemei, cu referire specială la tradiția monastică ortodoxă.

5. Sugestii practice.

Academia Ortodoxă din Creta a informat participanţii la Conferinţa privind înfiinţarea Institutului Teologiei şi Ecologiei. Tot cu acest prilej a fost reliefat faptul că instabilitatea legilor, a strategiilor sau lipsa lor, instabilitatea politică sunt cauze ce contribuie la accentuarea crizei ecologice şi care nu duc la o dezvoltare trainică, acestea făcând ca dimensiunile dezvoltării durabile (economică, ecologică şi socială) să fie în curs de degradare.

Este ştiut că jumătate din ­populaţia globului supravieţuieşte cu doi dolari pe zi, fără a avea şansa, probabil, de a se bucura de o cană cu apă curată în acest timp.

Dar şi mai grav este că în ţările cu economie dezvoltată, uneori poate şi la noi, nu se consumă în totalitate cantitatea de alimente supusă consumului zilnic, acestea devenind deşeuri cu impact negativ asupra mediului din punct de vedere social, economic şi ecologic.

Raportul UNEP, publicat în luna martie 2021, privind deșe­urile provenite din alimente estimează că 8-10% din emisiile de gaze cu efect de seră sunt asociate cu alimentele/mâncarea neconsumată.

În ţările în curs de dezvoltare, din cauza stării mediului natural, starea sănătăţii oamenilor este alarmantă, astfel:

• 2,5 miliarde de persoane suferă de boli legate de apă insuficientă sau contaminată şi de lipsa de salubritate a indivizilor ca atare.
• 2,5 miliarde de oameni, mai ales din zonele rurale, prezintă risc serios de a contracta boli respiratorii cronice şi cancer ca urmare a poluării aerului din locuinţe, prin focuri deschise pentru încălzire şi gătit.
• Peste un miliard de persoane, locuitori ai satelor, suferă din cauza depăşirii limitelor de poluare a aerului stabilite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii; şi exemplele ar putea continua.

Aceste exemple justifică iniţiativa a peste o sută de țări care doresc ca Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) să se transforme în Organizaţia Mondială a Mediului, care să stabilească strategii şi decizii obligatorii de pus în practică.

Apariţia pandemiei de ­COVID-19 a determinat UNEP să înceapă colaborarea cu alte organisme şi organizaţii din cadrul Naţiunilor Unite, respectiv cu FAO (Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură), OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) şi Organizaţia Mondială pentru Sănătate Veterinară, formând o echipă unică pentru prevenirea şi combaterea bolilor zoonotice.

În ciuda pandemiei, Secretariatul UNEP al Convenţiei privind Diversitatea Biologică şi-a intensificat preocupările pentru protejarea diversităţii biologice - creaţia lui Dumnezeu, printr-o mai largă şi mai bună gestionare a celor peste 200.000 de arii protejate care există la nivel global.