În România sunt oportunităţi extraordinare de investiţii în agricultură

▲ Un raport al Băncii Mondiale cu privire la agricultură arată că, în medie, veniturile din activităţile agricole au cea mai mare pondere din totalul veniturilor persoanelor din mediul rural ▲ Raportul pledează în favoarea investiţiilor sporite în agricultură în ţările în curs de dezvoltare pentru reducerea la jumătate a sărăciei extreme şi a foametei până în anul 2015 ▲ Tot în raport se arată că resursele naturale depind de o serie întreagă de factori, începând cu degradarea solurilor şi până la încălzirea globală ▲ România are o structură fermieră bipolară şi anume fermele mari competitive coexistă cu fermele mici, aflate la limita (semi)subzistenţei ▲

Cei mai mulţi cetăţeni din mediul rural au ca principale surse de venit activităţile agricole, care deţin o pondere de până la 70% din totalul veniturilor încasate lunar. Un raport recent al Băncii Mondiale arată că în cele mai multe ţări ale lumii agricultura este o „coloana vertebrală“ a celor mai multe economii rurale. De asemenea, activităţile agricole rămân o sursă semnificativă de venit şi pentru România rurală, ajungând la puţin peste 40%.

Cu toate acestea, mai cu seamă în ţările europene cu o dezvoltare mai rapidă, sectorul agricol înregistrează un declin atât în termeni absoluţi, cât şi relativi. Angajarea în agricultură, de exemplu, a scăzut sub 20% din totalul forţei de muncă în cele mai noi state membre ale Uniunii Europene (UE).

Deşi în scădere treptată, nivelul actual al acesteia rămâne mai ridicat în România (32%). Potrivit raportului, din exemplul ţărilor industrializate se vede că fermele familiale predomină, iar organizaţiile producătorilor au avut un rol esenţial pentru succesul acestora. În Franţa, de exemplu, 9 din 10 producători aparţin cel puţin unei cooperative, cu cote de piaţă de 60% pentru furnizare, 57% pentru produse şi 35% pentru procesare.

Structură bipolară în România: ferme competitive, iar restul la limita subzistenţei

Pe de altă parte, România are o structură fermieră bipolară şi anume fermele mari competitive coexistă cu fermele mici aflate la limita (semi)subzistenţei. O parte dintre aceste ferme mici pot fi însă aduse cu succes pe piaţă, arată raportul BM. Stimularea participării acestora la organizaţii ale producătorilor va constitui elementul major pentru îmbunătăţirea performanţelor acestora. Totuşi, multe altele vor trebui să opereze schimbări fundamentale în ceea ce priveşte orientarea ocupaţională sau modul de transferare a proprietăţii. Raportul BM precizează că sectorul rural extraagricol rămâne esenţial pentru suplimentarea veniturilor rurale la nivel mondial. Acolo unde accesul la locuri de muncă în sectorul extraagricol este limitat, migraţia (internaţională) a devenit o modalitate utilizată pe scară largă pentru creşterea veniturilor, cu precădere în zonele rurale.

Măsurile coercitive, soluţie pentru a cheltui fondurile europene în România

Raportul arată că în România sunt asigurate oportunităţi extraordinare de investiţii prin intermediul Politicilor Agricole Comune (PAC) ale UE.

Cu toate acestea, pentru ca populaţia agricolă rurală să beneficieze cel mai mult de acestea, trebuie abordate mai întâi câteva constrângeri interne majore. Reforma funciară trebuie să fie finalizată, aceasta însemnând că titlurile funciare de proprietate trebuie înregistrate în urma unei demarcări fără echivoc a graniţelor parcelelor cu ajutorul studiilor cadastrale.

Chiar dacă adaptarea structurală a sectorului constituie aspectul central, schimbările de climă adaugă un nou nivel de complexitate. Impactul schimbărilor climaterice asupra agriculturii îşi face din ce în ce mai simţită prezenţa în multe regiuni care vor deveni treptat mai aspre, pe măsură ce temperaturile medii cresc, iar clima devine mai variabilă.

Agricultorii se adaptează deja, însă sectorul public ar trebui să fie implicat mai activ, arată raportul BM, deoarece ar putea facilita adaptarea prin măsuri precum asigurările pentru cereale şi animale, reţele de siguranţă, cercetări şi măsuri de combatere a inundaţiilor şi caniculei, precum şi culturi rezistente la secetă. Deşi PAC oferă anumite mecanisme pentru diminuarea riscurilor generate de schimbările climaterice în agricultură, sunt necesare eforturi mai mari atât la nivel regional, cât şi naţional pentru identificarea de soluţii viabile pentru sistemele agricole din regiune.

Reducerea sărăciei la jumătate, până în 2015

Raportul pledează în favoarea investiţiilor sporite în agricultură în ţările în curs de dezvoltare şi avertizează asupra faptului că acest sector trebuie plasat în centrul agendei de dezvoltare pentru a se realiza obiectivele privind reducerea la jumătate a sărăciei extreme şi a foametei până în anul 2015. Raportul BM arată că sectorul agricol şi cel rural au suferit din cauza neglijării şi a investiţiilor insuficiente pe parcursul ultimilor 20 de ani. În condiţiile în care 75% din populaţia săracă a lumii trăieşte în zone rurale, doar 4% din asistenţa guvernamentală pentru dezvoltare merge în agricultură în ţările în curs de dezvoltare.

900 de milioane de oameni trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi

„O agendă dinamică a «agriculturii pentru dezvoltare» poate avantaja pe cei aproximativ 900 de milioane de oameni din zonele rurale ale lumii în curs de dezvoltare care trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi, cei mai mulţi dintre aceştia fiind angajaţi în agricultură“, a declarat Robert B. Zoellick, preşedinte al Grupului Băncii Mondiale. „Trebuie să acordăm agriculturii o importanţă mai mare în cadrul administraţiei. La nivel global, statele trebuie să se bazeze pe reforme vitale precum reducerea subvenţiilor care generează distorsiuni şi deschiderea pieţelor, în timp ce societatea civilă, îndeosebi organizaţiile fermierilor, au nevoie de un cuvânt mai greu de spus la stabilirea agendei agricole“, a adăugat preşedintele Grupului Băncii Mondiale.

Potrivit raportului, agricultura poate oferi căi de ieşire din sărăcie dacă se depun eforturi pentru creşterea productivităţii în sectorul produselor alimentare de bază, pentru conectarea gospodăriilor mici pentru extinderea rapidă a horticulturii de înaltă valoare, aviculturii, pisciculturii, precum şi a pieţelor produselor lactate şi pentru crearea de noi locuri de muncă în economia rurală extra-agricolă.

Rezervele de hrană la nivel mondial, supuse diferiţilor factori

De asemenea, raportul avertizează şi asupra faptului că rezervele de hrană la nivel global sunt supuse presiunilor din cauza unei cereri crescute de alimente, nutreţuri şi biocombustibili, dar şi a preţului în creştere al energiei. Rezervele de hrană sunt afectate şi de adâncirea crizei de terenuri şi de apă precum şi de efectele schimbărilor climaterice. Acest aspect generează la rândul său o incertitudine referitoare la preţurile produselor alimentare în viitor. La ora actuală, agricultura consumă 85% din apa utilizată la nivel mondial, iar acest sector contribuie la despădurire, degradarea solului şi poluare. Raportul recomandă măsuri pentru realizarea unor sisteme de producţie mai viabile şi prezintă succint stimulente pentru protecţia mediului.

Companiile private vor putea finanţa ţările sărace

Noul preşedinte al Băncii Mondiale, Robert Zoellick, şi-a anunţat intenţia de a permite companiilor private să contribuie la finanţarea ajutoarelor acordate celor mai sărace ţări, cu ocazia celei de a 15-a campanii de constituire a fondurilor Asociaţiei Internaţionale pentru Dezvoltare (AID), organismul Băncii Mondiale care acordă împrumuturi pentru cele 81 de ţări în care populaţia trăieşte cu mai puţin de doi dolari pe zi. majoritatea dintre aceste state se găsesc în Africa subsahariană. „Un număr de companii ne-au contactat în legătură cu această posibilitate. Dacă vom reuşi să promovăm această idee, acest lucru ne va permite să îndeplinim unul din obiectivele strategice pe care eu le încurajez, şi anume o implicare mai mare a sectorului privat“, a declarat Zoellick, fost director la banca de investiţii Goldman Sachs.

Aceste două noi idei fac parte din credo-ul lui Zoellick, transformarea Băncii Mondiale într-o instituţie capabilă să îi ajute pe cei pe care mondializarea îi exclude şi să protejeze mediul înconjurător. Pentru a realiza acest lucru, Zoellick a pus pe un plan secundar campania anticorupţie declanşată de predecesorul său. În plus, Zoellick a tranşat vechea dilemă a BM, ajutorul acordat ţărilor emergente. Înşelând aşteptările celor care estimau că BM va ajuta numai ţările cele mai sărace, Robert Zoellick s-a angajat să sprijine şi ţările emergente, chiar dacă acestea au acces la pieţele de capital.