Cuvintele providențiale auzite de Fericitul Augustin în anul 387 în grădina casei sale din Mediolanum, care l-au trimis la textul Sfântului Apostol Pavel din Epistola către Romani 13, 12-14: „Noaptea e pe
„Lumina de Duminică” - cronică mărturisitoare a credinței azi
Când privesc în urmă, la istoria cotidianului „Ziarul Lumina”, mintea mă duce la imaginea bobului de grâu sub mantia de zăpadă a iernii. Gândul la săptămânalul Patriarhiei Române, „Lumina de Duminică”, îmi aduce aminte în schimb de roadele bogate ale toamnei. Ambele publicații, apărute la Iași în același an, 2005, una în 7 februarie, iar cealaltă la 16 octombrie, la inițiativa și cu binecuvântarea Mitropolitului de atunci al Moldovei și Bucovinei, Daniel, actualul Patriarh al României, au progresat de-a lungul anilor atât în numărul de exemplare, dar mai ales în calitate. Astăzi, săptămânalul Patriarhiei Române, „Lumina de Duminică”, se află la ceas aniversar fiindcă împlinește 11 ani de apariție neîntreruptă.
„ Lumina de Duminică” a răspuns atunci și îndeplinește și azi rolul de punte între Biserică și societatea contemporană prin faptul că propune o perspectivă reflexivă, de analiză, asupra vieții, a lumii în care trăim. Caracterul său insistă astfel pe latura profund misionară.
Fiecare ediție are un profil propriu
Mijloacele de comunicare sunt purtătoarele de cuvânt prin care lumea poate să se facă cunoscută și să se vorbească despre ea. „Lumina de Duminică” nu are profilul unui buletin diecezan, ci reprezintă, alături de cotidian, publicația națională a Bisericii Ortodoxe Române, adresându-se atât publicului din țară, cât și celui din străinătate prin intermediul ediției online.
El vrea să vorbească tuturor, să recomande articole care exprimă valori perene. Adresa materialelor apărute aici este una dublă: comunitatea creștină ortodoxă practicantă și publicul mai puțin familiarizat cu realitatea eclesială.
Așa cum fiecare duminică din viața noastră nu seamănă cu alta, la fel, fiecare ediție săptămânală a ziarului are, editorial vorbind, un alt profil, teme diferite abordate sub/din unghiuri specifice. Aici putem întâlni interviuri cu membrii intelectualității românești, reportaje inedite din țară și străinătate, documentare despre personalități din lumea științei, literaturii și artei.
Exigența unui ziar cu conținut religios își propune ca fiecare număr să fie cât mai semnificativ tematic. Presa laică din România și de pretutindeni n-ar trebui să fie niciodată suficientă sieși. Ea nu va merge niciodată până în profunzimile acestei exigențe. Scopul unei prese specific creștine nu este acela de a lucra într-o manieră identică cu cea laică. Presa creștină are un rol de jucat pe care ceilalți nu-l vor asuma niciodată: aceea de a fi cronica mărturisitoare a manifestărilor credinței în lumea de azi, de a crea un spațiu în care lectura articolelor să nască întrebări în sufletele cititorilor și în același timp să ofere răspunsuri acestora, de a scrie informația cu alfabetul lui Dumnezeu, în esență, de a face ca lumea să fie locuită de prezența Sa.
Este mult „Betleem” în România de azi
Credința este cea care ne aduce în inimă evenimentul pascal; misiunea presei creștine este aceea de a arăta această venire a Împărăției lui Dumnezeu, împlinirea a ceea ce Hristos Mântuitorul ne-a promis. Dacă excludem credința din discursul nostru religios vorbim în vânt. Există astăzi pe glob tot atât de mulți martiri în numele credinței cât au existat și în Biserica primară, dacă nu cumva mai mulți, oameni care își riscă libertatea, viitorul, viața. Pentru a-i înțelege trebuie să depășim socialul, culturalul.
Credința adâncă a celor necunoscuți aflați în satele și chiar în orașele noastre, care se îndârjește să trăiască în ciuda oricăror împotriviri, este mai totdeauna absentă din paginile cotidianelor sau hebdomadarelor laice din România. Ea nu apare decât foarte puțin, deși cei neștiuți continuă să scrie o epopee a rezistenței spirituale. Tratarea lor cu superficialitate ne împiedică să sesizăm duhul care-i însuflețește, ceea ce ne face să spunem, pe drept cuvânt, că, dacă ar fi existat astfel de jurnaliști în timpul nașterii lui Hristos la Betleem, ei nu s-ar fi grăbit să fie prezenți la fața locului. Este însă mult „Betleem” în România de azi.
Profesionalismul presei românești
Sufocați de evenimente din lumea mondenă sau politică despre care istoria nu va păstra o amintire deosebită, măcinați de crize interminabile, uităm să privim la ceea ce ar putea salva sufletele noastre, dar care nu interesează pe multă lume: reînnoirea prin credință. La începutul lunii septembrie, anul acesta, în București a avut loc Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din toată lumea. Evenimentul, care a avut mai multe puncte importante, conferință la Sala Palatului, Sfânta Liturghie oficiată pe șantierul Catedralei Mântuirii Neamului, a făcut să se strângă în Capitală câteva mii de tineri veniți de pretutindeni, dar manifestarea a fost ignorată de presa laică din România. Întrebarea referitoare la profesionalismul acestei prese este de prisos. Iar despre calitatea evanghelizării oamenilor care lucrează acolo nu e nimic de vorbit.
Specificul presei scrise creștine este de a vorbi despre cei pe care indiferența unora îi ține pe margine și a-i propune ca modele de viață. Aflând de ei, ceilalți vor putea să nu rămână pe mal, ci să intre în fluviul istoriei și să-i schimbe cursul. Astfel, cititorii vor fi invitați să fie curajoși, să fie de acord că soluțiile nu ne sunt date de-a gata și că nu trebuie să ne fie frică atunci când săvârșim binele. Un jurnal creștin trebuie întotdeauna să fie obiectiv fără agresivitate și complex fără a fi prolix. Principiul esențial pe care îl urmărește este Adevărul. „Lumina de Duminică” se străduiește să fie un astfel de ziar.