Noi soluţii posibile pentru evitarea insolvenţei

Concordatul preventiv şi mandatul ad-hoc dau o şansă atât debitorilor, cât şi creditorilor de a nu se mai ajunge la insolvenţă, oferindu-le întreprinzătorilor posibilitatea de a convinge statul, creditorii şi salariaţii să fie solidari cu managerul în eforturile acestuia pentru salvarea întreprinderii, a spus juristul Gheorghe Piperea, autorul proiectului de lege pe tema mandatului ad-hoc şi a concordatului preventiv. Concordatul preventiv presupune un termen mai lung de soluţionare a datoriilor şi o înţelegere amiabilă cu creditorii.

Numărul tot mai mare de conflicte de plată între firme a determinat Legislativul României să iniţieze un proiect legislativ care să vină în sprijinul acestora, scopul final fiind acela de a se evita insolvenţa. În doar primele şase luni ale anului trecut, au fost câteva sute de mii de falimente, plus câteva sute de mii de suspendări de activitate, cele mai multe dintre ele activând în domeniul comerţului. De aceea, membrii Legislativului românesc au iniţiat un proiect de lege ce a intrat în vigoare începând de ieri, respectiv concordatul preventiv şi mandatul ad-hoc.

Acesta este un contract încheiat între un întreprinzător şi creditorii săi, prin care întreprinzătorul propune un plan de redresare a afacerii sale, iar creditorii acceptă să sprijine eforturile debitorului de a depăşi dificultăţile financiare în care se află întreprinderea. Pentru încheierea unui contract de concordat este necesar acordul unei majorităţi reprezentând creditorii care deţin două treimi din masa credală. Adică, dacă firma are datorii la mai multe alte firme, este nevoie ca cei care deţin două treimi din totalul datoriilor să fie de acord cu această propunere.

Mandatul ad-hoc este a doua instituţie reglementată de lege şi este o procedură confidenţială prin care instanţa desemnează un mandatar ad-hoc, care negociază cu creditorii în vederea realizării unei înţelegeri cu unul sau mai mulţi dintre aceştia, pentru a depăşi starea de dificultate financiară în care se află întreprinderea.

Noua lege păstrează toate avantajele insolvenţei, fără a avea şi dezavantajele acesteia. Printre avantajele de care beneficiază întreprinzătorii care încheie un astfel de document cu creditorii se numără faptul că nu se ajunge la situaţia de insolvenţă, deci nici la efectele sociale şi juridice ale acesteia, contractul intră în vigoare la cererea debitorului, fiind o expresie a voinţei acestuia, şi nu a voinţei creditorilor, iar procedurile sunt confidenţiale. În cazul unui contract de concordat, nu se mai ajunge la executarea silită, valoarea datoriilor este îngheţată, iar contractele aflate în curs nu îşi încetează cursul. Pe de altă parte, debitorul are şi avantajul că nu pierde controlul afacerii sale, precum şi că beneficiază de sprijinul unui specialist practician în insolvenţă, care îl ajută să îşi restructureze afacerea.

„Legea este actuală, având în vedere că mulţi şefi de întreprindere se luptă să evite insolvenţa şi să îşi liniştească creditorii, să îşi determine furnizorii să continue livrările şi să îşi convingă salariaţii să lucreze în continuare, pentru a salva firma şi, implicit, locurile lor de muncă“, au subliniat autorii legii.

În Uniunea Europeană, majoritatea statelor membre au o procedură de salvgardare a întreprinderilor, singurele ţări europene în care nu sunt în vigoare legi şi proceduri similare celei a concordatului preventiv şi mandatului ad-hoc fiind Germania, Bulgaria şi Ungaria.

Principalul scop este reducerea insolvenţelor

Unul dintre efectele previzibile ale intrării în vigoare a legii concordatului preventiv şi mandatului ad-hoc va fi reducerea solicitărilor de insolvenţă voluntară, al căror număr s-a ridicat la 4.500 în 2009. „În România - a precizat Gheorghe Piperea - 98% dintre dosarele de insolvenţă sunt de faliment, şi numai 2% sunt de reorganizare, în timp ce în Germania 65% dintre dosare sunt de reorganizare a firmelor.“

Succesul aplicării legii va depinde foarte mult de mentalitatea firmelor şi de reacţia băncilor, deşi acestea din urmă sunt avantajate de concordatul preventiv, pentru că executarea silită este problematică, dat fiind că valoarea garanţiilor imobiliare recuperate poate scădea şi la 30% din valoarea iniţială.

Legea concordatulului preventiv şi a mandatului ad-hoc a intrat de ieri în vigoare, oamenii de afaceri putând recurge la prevederile acesteia fără a aştepta apariţia unor norme de aplicare.

Conciliatorul va supraveghea concordatul preventiv

Tribunalul în jurisdicţia căruia se află sediul debitorului este competent să soluţioneze cererile referitoare la procedura concordatului preventiv, prin judecătorul sindic. Judecătorul sindic va putea să numească, la cererea oricăruia dintre creditori, un conciliator în cazul în care acesta nu poate fi desemnat de comun acord de către debitor şi creditori sau în cazul în care creditorii nu se înţeleg asupra persoanei conciliatorului.

Potrivit legii, conciliatorul este persoana fizică sau juridică ce va concilia problemele dintre cele două părţi şi este propus provizoriu de debitor, putând fi desemnat drept definitiv sau, după caz, înlocuit de către adunarea creditorilor participanţi la procedura concordatului preventiv, dintre practicienii în insolvenţă, în condiţiile legii.

În toate cazurile, desemnarea conciliatorului definitiv va fi confirmată de judecătorul sindic. Conciliatorul este cel care va trebui să întocmească tabelul creditorilor participanţi la procedura concordatului preventiv, să medieze orice dispută între debitor şi creditori ori între creditori, în raporturile dintre aceştia, să analizeze programul de redresare, să urmărească îndeplinirea obligaţiilor asumate de către debitor prin concordatul preventiv şi să informeze comitetul creditorilor în cel mai scurt timp asupra neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare de către debitor a obligaţiilor sale.

Poate recurge la procedura de concordat preventiv orice debitor, afară de cei împotriva cărora s-a pronunţat o hotărâre irevocabilă de condamnare pentru infracţiuni economice, cei împotriva cărora s-a deschis procedura insolvenţei cu 5 ani înainte de oferta de concordat sau cei care au mai beneficiat în ultimii trei ani de aceeaşi măsură.