„Nu ştim pe cine retezăm de la izvorul vieţii!“

Zilnic recurg la avort aproximativ 400 de românce, ţara noastră având cea mai mare rată a avorturilor, 480 la 1.000 de născuţi vii, la nivelul Europei, iar după numărul avorturilor se situează pe locurile 4 în UE şi 6 în lume. Din păcate, genocidul pruncilor dovedeşte că glasul Bisericii, care spune că prin întreruperea sarcinii se ucide o fiinţă vie, este uneori neluat în seamă.

Statisticile acestea cutremurătoare au fost făcute publice de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi de Institutul pentru Politici Publice (IPP). Acest institut mai susţine că 17% dintre femeile participante la un sondaj de opinie organizat de institut au avut un avort, 18% mai multe, iar 56% sunt de acord cu întreruperea sarcinii atunci când părinţii nu îşi doresc copilul. Numărul ridicat al avorturilor la femeile tinere este influenţat şi de concepţia conform căreia abia la vârsta de 25 de ani este destul de matură femeia pentru a avea copii (33%) şi mai puţin la 20 de ani (17%) sau 23 de ani (9%). Corelat cu faptul că potrivit acestora femeia ar trebui să-şi înceapă viaţa sexuală la 18 ani (42%) sau la 20 ani (30%), constatăm că libertatea sexuală în afara Tainei Cununiei este una din cauzele avortului.

Sarcina nu este o boală

Uşurinţa cu care o femeie poate face întrerupere de sarcină se datorează şi sistemului medical. Chiuretajele sunt o sursă sigură de venit pentru spitale, prin taxele pe care le percep. Din păcate, medicii au uitat de jurământul de a folosi medicina în scop vindecător, şi nu de a ucide. Sarcina nu este o boală. Nici femeia şi nici medicul nu trebuie să se raporteze la fiinţa vie din pântece ca la o tumoare canceroasă care trebuie extirpată. "Chiar şi în cazul avorturilor aşa-numite terapeutice doctorii români nu oferă alternative. În Occident sunt tratamente costisitoare, dar care apără viaţa pruncului", spune pr. Valentin Chesaru, de la Capela "Sfinţii Cosma şi Damian" a Spitalului Filantropia din Bucureşti.

Îmbucurător pentru viitorul medicinei, tinerii rezidenţi nu doresc să participe la avorturi. "Unii mai au şi conştiinţă, nu se gândesc doar la bani. Refuzul lor se datorează şi orelor de religie din şcoală", mai spune pr. Valentin Chesaru.

În comunitatea Paraclisului universitar bucureştean "Sfântul Nicolae" - Ghica sunt familii de foşti studenţi care au peste doi copii, unele chiar şase. Pr. Vasile Gavrilă, care este în mijlocul lor de peste două decenii, pe fiecare i-a îndemnat să se căsătorească şi să dea naştere la prunci. "Cel mai uşor se ajunge la avort în perioada premaritală, de aceea este necesară o viaţă curată înainte de căsătorie. Tinerii să descopere frumuseţea vieţii familiale, mai ales sub umbrela Bisericii, pentru ca să ajungă la iubirea de copii", ne împărtăşeşte pr. Gavrilă. Aici a întâlnit şi femei care au făcut până la 40 de avorturi. "După avort, organismul femeii este mai deschis spre concepere, rămâne mai uşor însărcinată şi astfel apelează iar la avort. Mamele acestea trebuie să se echilibreze, să-şi dea seama de greşeala pe care o fac, conştient sau inconştient, dar să aibă încrederea că uşa mântuirii este deschisă tuturor, inclusiv lor."

Având în vedere că numai din 1990 încoace s-au produs în jur de 22 de milioane de avorturi în România, adică încă o dată populaţia ţării noastre, pr. Vasile Gavrilă susţine că trebuie să tragem un semnal de alarmă. "Nu este suficient să se implice doar preotul, ci întreaga comunitate, pentru ca oamenii să fie conştienţi că nu sunt singuri niciodată. Dacă noi am lucra ca o Biserică vie, le-am da mult mai multă putere şi încredere. Ar vedea că şi alte familii au copii mulţi." Părinţii trebuie să înţeleagă că embrionul acela este un om.

Părintele mai spune că dacă l-am include pe Dumnezeu în planingul familial şi am zice: "Doamne, atâţia copii câţi îmi dai, atâţia voi avea", atunci vom vedea că Dumnezeu are mai multă grijă decât putem noi să avem. "Pentru asta însă într-adevăr trebuie o credinţă puternică. Dau mărturie, în biserica noastră s-au căsătorit mulţi tineri. Unii, fără să împiedice conceperea copiilor, au unul, doi sau trei copii şi alţii, mai mulţi. Asta înseamnă că Dumnezeu a dat fiecăruia atât cât a putut duce, dar trebuie să avem încredere în planul şi în lucrarea Lui."

Şi prin folosirea metodelor contraceptive îl eliminăm pe Însuşi Creatorul din calculele noastre. "Este o greşeală faţă de Cel care ne-a creat, faţă de Cel ce ne poartă de grijă. Studiile au dovedit că folosirea lor afectează sănătatea femeii. Dacă o mamă ia o pastilă contraceptivă, nu ştie când se produce avortul, poate fi şi în Biserică, când primeşte Sfânta Împărtăşanie, ceea ce este foarte grav. Steriletul produce cancer în foarte multe cazuri. Am îngrijit bolnave de cancer pe care l-au dobândit din cauza steriletului şi am şi înmormântat pe una dintre ele", explică pr. Vasile Gavrilă. Dacă totuşi aceste femei ne oferă şi cinci minute din agonia lor spre masa ginecologului, pr. Vasile Gavrilă ne sfătuieşte să fim tranşanţi. "În primul rând i-aş spune că e posibil să îşi omoare unicul copil pe care i l-a dat Dumnezeu. În al doilea rând, dacă mai are copii acasă, aş îndemna-o să ucidă pe unul dintre ei sau să ne arate pe care am putea să-l omorâm, pentru că ceea ce poartă în pântece este egal cu cei pe care îi are acasă. Trebuie să-şi dea seama că omoară darul pe care i l-a dat Dumnezeu. În al treilea rând, ea nu ştie pe cine omoară. Dacă în locul copilului respectiv ar fi fost Sfântul Ioan Gură de Aur sau Sfântul Vasile cel Mare, sau Sfântul Ioan Maximovici, sau Sfântul Grigorie Palama, sau un alt sfânt? Nu ştim pe cine retezăm de la izvorul vieţii!"

Doar 10% dintre femeile chestionate de IPP consideră că folosirea anticoncepţionalelor reprezintă un păcat. Deci, tocmai eliminarea lui Dumnezeu din viaţa lor le duce pe multe din femei la hotărârea radicală de a avorta. Pr. Valentin Chesaru de la Maternitatea Filantropia susţine că a avut ocazia să vorbească doar cu o singură mamă înainte de avort, la insistenţele unei rude. "Atunci când merg prin saloane, femeile care au făcut avort nici măcar nu se uită la mine, se fac că dorm, le este ruşine să vorbească cu mine", spune pr. Chesaru.