Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Analiză „Să fim mai vigilenți când citim știri pe internet!”

„Să fim mai vigilenți când citim știri pe internet!”

Galerie foto (5) Analiză
Un articol de: Elena Gabriela Zamora - 10 Mai, 2020

Aproape 40% din români acordă încredere totală sau tind să aibă încredere în știrile din media sociale față de doar 26% la nivelul celorlalte state membre ale Uniunii Europene, arată un barometru al UE. Diferența de procente este dată de educație, dar și de obișnuințele de consum media, afirmă, într-un interviu, Bogdan Oprea, profesor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității București. Dacă în multe țări europene se păstrează încă tra­diția consumului presei tipărite de calitate, în Româ­nia, din păcate, s-a trecut aproape cu totul pe online și televiziune, ceea ce lasă spațiu larg de manifestare fenomenului „fake news”. 

Domnule profesor, există studii care să releve gradul de credibilitate al oamenilor în știri false?

Un barometru al Uniunii Europene (UE) din 2018 arată că 39% din români au totală încredere sau tind să aibă încredere în știrile pe care le primesc în media sociale; 49% tind să nu aibă încredere sau nu au deloc încredere, în timp ce 28% nu știu, nu răspund. Pentru orice sociolog, acești indicatori arată că încrederea în ceea ce citim în media sociale, pe Facebook, cel mai adesea, cum este cazul României, este foarte mare. Spre com­parație, la nivelul Uniunii, au mare încredere sau tind să aibă încredere în știrile pe care le citesc doar 26%, în timp ce indicatorul al doilea, cei care tind să nu aibă încredere sau nu au deloc, este de 52%.

Cum explicați procentul ridicat al românilor care dau crezare știrilor din mediul online?

Diferența de procente între România și UE este dată de edu­cație, dar și de obișnuințele de consum media. În multe țări ale Uniunii există, în continuare, tradiția consumului presei tipărite de calitate. Din generație în generație, în familii se citește același cotidian, fie de dreapta, fie de stânga. În Franța, Suedia, Regatul Unit, ca să dau doar câteva exemple, presa scrisă și-a construit credibilitatea în zeci, chiar și sute de ani, de aceea nu își permite să publice „fake news”. 

Cum arată, în prezent, presa scrisă românească?

Avem și noi presă prestigioasă, publicații care nu-și permit să se joace cu credibilitatea construită în sute de ani. De exemplu, găsim pe piață cotidiene lansate în 1871 sau care au o vechime de zeci de ani, iar construirea credibilității a însemnat mulți bani investiți și multe eforturi editoriale și aceasta nu doar pentru a evita să cadă în patima știrilor false. Din păcate, noi, românii, am renunțat prea ușor la presa tipărită și la cotidiene, și subliniez din păcate, și am trecut aproape cu totul pe online și televiziune. 

Câtă încredere au românii în televiziune?

În ceea ce privește televiziunea, pentru că m-ați întrebat de studii, același barometru al UE arată că 45% din români au încredere sau tind să aibă încredere în ceea ce văd la televizor, în timp ce doar 31% nu au încredere deloc sau tind să nu aibă încredere. Aceste cifre arată că ar trebui să fim mai circumspecți și cu acest mediu, mai ales cu posturile tabloide, care practică dezinformarea pe scară largă, prin „fake news” sau prin sădirea panicii și cultivarea teoriilor conspira­ționiste fără nici un fel de probe reale. Și ele exploatează tot latura emoțională a ­publicului și o fac cu același scop ca și presa din mediul online, pentru bani sau influență, inclusiv, politică, ori amândouă la un loc.

De ce sunt știrile false mai intens distribuite decât informațiile asupra cărora este greu să planeze suspiciuni?

Un studiu foarte interesant, realizat de Massachusetts Institute of  Technology, celebrul MIT cum este cunoscut, arată că știrile false au cu până la 70% mai multe șanse să fie distribuite pe rețelele sociale decât știrile adevărate. O altă cercetare relevă că aproape 60% din materialele pe care noi le distribuim pe rețelele sociale nici măcar nu le citim, citim doar titlul și atât. Or, știm că, tot mai des, titlul poate să fie unul alarmist și să nu fie justificat de conținutul articolului. Un experiment interesant care arată și acest lucru a fost făcut de echipa de la TheSciencePost.com. Ei au postat un articol cu un titlu care spunea că 70% din utilizatorii de Facebook nu citesc articolele de știință înainte de a face comentarii. Mai jos de titlu însă, corpul articolului era format numai din înșiruiri de litere fără nici un sens. Au vrut să vadă câți oameni distribuie acel articol. Numărul de share-uri a fost uriaș, aproape 127.000 de conturi l-au distribuit, mare parte din ele fiind însoțite de comentarii moralizatoare de tipul „așa ceva este incredibil!” sau „de aceea este promovat «fake news»”! În mod evident, acei utilizatori nu au citit articolul, altfel ar fi văzut că era o capcană...

Dați-ne un exemplu de „fake news” din presa inter­națională cu impact major asupra publicului, inclusiv din România.

Poate cel mai elocvent exemplu de „fake news”, cu un impact public foarte mare, este cel din campania pentru prezidențiale din Statele Unite din 2016, lansat de un site absolut necunoscut și care a postat știrea că Papa Francisc îl susține pe Donald Trump ca președinte. După devoalarea ­publică a acestei dezinformări, ches­tionați de sociologi, 64% din americani au spus că au considerat această informație adevărată. Știrea era falsă pe de-a-ntregul, dar, cu toate acestea, a fost distribuită masiv de oameni pe rețelele sociale și a iscat ample discuții în spațiul public, cu efecte asupra dezbaterii electorale.

Dar în presa românească, care a fost cea mai „consumată” știre falsă?

La noi, poate cel mai cunoscut exemplu de „fake news”, deși este plin online-ul de știri false, este cel apărut pe site-ul unui cotidian, care la acea vreme apărea și tipărit, în care se susținea că a fost descoperită o sirenă eșuată pe o plajă din Egipt. Articolul, preluat dintr-o publicație străină necunoscută, chiar obscură, era însoțit de fotografii cu așa-zisa sirenă. Numai că, la o simplă verificare a informației, pe care un jurnalist are obligația să o facă, se putea constata că imaginile respective sunt, de fapt, fotografii ale unor sirene folosite ca material de decor în celebra producție hollywoodiană a celor de la Disney „Pirații din Caraibe” și că informația era cât se poate de falsă, așa cum și un copil și-ar fi putut da seama. Cu toate acestea, publicația respectivă a prezentat-o ca știre adevărată și a încasat bani din publicitatea generată de accesarea ei de către oamenii creduli.

Traficul pe internet poate fi un instrument real de măsurare a prezenței oamenilor în online?

O altă cercetare, la fel de relevantă în discuția despre fenomenul de dezinformare online, arată că, în 2018, 40% din traficul de pe internet nu a fost generat de ființe umane, ci de boți, de softuri care imită comportamentul uman. Mai exact, boții sunt algo­ritmi care generează semnături fictive la petiții online, like-uri și share-uri fictive, comentarii la postări, totul sub aparența unor ființe umane... Proporția de 40% înseamnă aproape jumătate... Toate aceste studii la care am făcut referire ar trebui să ne facă pe fiecare dintre noi, profesioniști media sau nu, mai vigilenți atunci când citim știri pe internet și, tot­odată, să învățăm să nu credem tot ceea ce citim online sau vedem la televizor. Să procedăm ca în cazul informațiilor și bârfelor cu care ne confruntăm în viața reală și cărora nu le dăm crezare imediat, ci încercăm să aflăm dacă sunt adevărate sau nu.

Citeşte mai multe despre:   fake news