Sărăcia îndreaptă românii spre mila asistenţei sociale

România este una dintre cele mai puternic afectate ţări din UE de riscul sărăciei. În anul 2011 erau la noi în ţară 22,2% săraci. Şi numărul lor este în creştere. Sărăcia poate acoperi în următorii ani un sfert din populaţia României. Deja aproape jumătate din copiii români trăiesc în sărăcie. Salariile şi pensiile mici, şomajul şi lipsa locurilor de muncă sunt printre cauzele sărăciei.

Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) din cadrul Academiei Române lansează de 23 de ani periodic rapoarte sociale cu privire la diagnoza calităţii vieţii şi situaţia îngrijorătoare a sărăciei din România. Toate rapoartele institutului au la bază cercetări minuţioase asupra calităţii vieţii românului. Astfel, potrivit cercetătorilor ICCV Mariana Stanciu şi Adina Mihăilescu, persoanele deprivate material sever sunt afectate de constrângerile impuse prin lipsa unor resurse. Din această categorie fac parte persoanele care nu-şi pot permite să achite costul chiriei, rata la bancă sau costul întreţinerii pentru locuinţă la termen, nu-şi pot permite condiţionarea termică a atmosferei din locuinţă, nu pot face faţă unor cheltuieli imprevizibile, nu-şi pot permite să consume carne, peşte sau proteine echivalente la fiecare două zile, nu-şi pot permite o săptămână de vacanţă în afara locuinţei, nu-şi pot permite un autoturism, o maşină de spălat, un televizor color sau un telefon, inclusiv mobil.

Cum putem trăi decent

Cercetătorii ICCV vorbesc şi de un nivel minim de trai decent. „Acesta este un indicator de la care încep negocierile. Mai jos de atât deja aruncă omul în sărăcie“, spune Adina Mihăilescu. Nivelul minim de trai decent pentru o familie cu doi salariaţi şi doi copii de vârstă şcolară din mediul urban era în martie 2013 de 2.293 de lei, iar pentru o familie de doi pensionari era de 1.424 de lei. În mediul rural cifrele sunt mai mici, pentru că şi cheltuielile sunt mai restrânse, adică pentru o familie cu doi copii minimul de trai decent era de 1.848 de lei şi pentru două persoane inactive, pensionari era de 1.361 de lei. „Acest minim de trai decent îi oferă omului o demnitate în societatea respectivă, poate să-şi acopere toate nevoile fundamentale. Dar, în plus, îi oferă şi un minim pentru educaţie, pregătire profesională şi afirmare pe plan social. Pentru că acum nu mai putem să vorbim într-o societate modernă să nu fii conectat la un calculator, să nu ai cablu tv în casă, când cablul a ajuns inclusiv în mediile rurale. Suntem într-o societate modernă, suntem în UE, nu putem să trăim izolat. Deci toate aceste aspecte sunt luate în calcul, dar la un minim care să permită omului decenţa, demnitatea lui. De aceea îl şi numim minim decent. Îi oferă o decenţă. El îşi acoperă astfel şi nevoile fundamentale de hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, locuinţă şi sănătate, dar şi o educaţie pe care, dacă doreşte, poate să şi-o perfecţioneze, şi să se afirme social (să se întâlnească cu prietenii, să meargă la un spectacol, să poată să-şi cumpere o carte, o revistă, să-şi facă un abonament la un ziar). Deci toate aceste componente sunt prevăzute în calculul minimului de trai decent, dar la un nivel minim“, explică Adina Mihăilescu. Trebuie menţionat că atunci când s-a hotărât acest nivel minim de trai decent s-a luat în calcul faptul că 80% din populaţia României este proprietara locuinţelor, deci nu s-au pus la socoteală banii pentru chirie sau rata la bancă pentru achiziţionarea locuinţei. În plus, s-a considerat că automobilul şi telefonul mobil nu fac parte dintr-un trai decent, sunt deasupra lui, deci n-au fost incluse cheltuielile legate de acestea. „Acoperirea elementelor fundamentale ale vieţii, adică hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, locuinţă, medicamente (sănătate) şi minimul de educaţie prevăzut prin lege înseamnă supravieţuire, înseamnă mininul de trai de subzistenţă. Celelalte, perfecţionarea educaţiei, accesul în societate, cultura, mersul la o piesă de teatru, la un film, o carte, pregătirea profesională, şi tot aşa, duc spre decenţă“, mai spune cercetătorul Adina Mihăilescu.

Cele mai scăzute salarii din UE

Din păcate, numărul românilor care nu intră în aceste tipare creşte de la an la an. Sunt şanse mari să se ajungă la un sfert din populaţia României. „În România, 22,2% sunt persoane aflate în sărăcie, şi aceasta ştiut fiind că performanţele sistemului de protecţie socială de la noi sunt extrem de scăzute. Deci avem un buget restrictiv, şi atunci şi sumele care se alocă sunt destul de mici. Mai grav, în România 48,7% din copii trăiesc în sărăcie. Toatea acestea pentru că aici se practică cele mai scăzute salarii din UE, salariile mici şi cele în jurul mediei având o frecvenţă deosebit de ridicată. De altfel, în anii de criză, au tot scăzut salariile“, detaliază Adina Mihăilescu.

Nici vârstnicii României nu o duc mai bine, aceştia fiind afectaţi în proporţia cea mai ridicată din UE (39,9%) de fenomenul sărăciei. Această situaţie a apărut şi ca urmare a ponderii ridicate a populaţiei cu pensii foarte mici şi mici, în principal ca efect al salariilor relativ scăzute oferite pe piaţa muncii din România pe termen lung, dar şi ca efect al stagiului incomplet de contribuţie la fondul de pensii al multor actuali pensionari. „Gradul de sărăcie este mai mare în mediul rural, pentru că în primul rând populaţia de la ţară este îmbătrânită, fiind în imposibilitatea de a se întreţine. Iar celorlalţi, mediul rural nu prea le oferă un loc de muncă. Nici în oraşele mici nu prea mai ai posibilitatea de a te angaja. Sunt persoane care lucrează în oraşele mai mari din apropiere şi fac naveta“, spune Adina Mihăilescu. „În anul 2009, România ocupa locul 17 între cele 27 de ţări membre ale UE, cu un PIB de 118,2 miliarde euro (valoare definitivă), având o pondere de aproape 1% în PIB-ul total al ţărilor UE. Însă parametrii demo-sociali şi premisele economice ale ţării noastre ar trebui să situeze ţara noastră pe o poziţie net superioară între cele 27 de state ale UE“, susţine cercetătorul Mariana Stanciu.

Astăzi, o proporţie covârşitoare a populaţiei României se află în riscul de a ajunge la mila asistenţei sociale. Fără îndoială, sistemele de asistenţă socială din toată lumea, deci şi din România, se confruntă cu o criză profundă. În România însă, problemele sociale sunt mult mai grave, din cauza crizei economice cronicizate, pe fondul măsurilor de austeritate excesive ce au afectat grupurile şi persoanele deja vulnerabile economic, concluzionează cele două cercetătoare ale ICCV, Mariana Stanciu şi Adina Mihăilescu.