Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Analiză „Vinul cel nou” și „vasele cele vechi”

„Vinul cel nou” și „vasele cele vechi”

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Analiză
Un articol de: † Episcop Daniil Stoenescu - 08 Iunie 2025

„Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile; şi se varsă şi vinul şi se strică şi burdufurile. Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi împreună se vor păstra” (Luca 5, 37-38). „Dacă vinul nou, adică poruncile vieții desăvârșite, este pus în vase vechi, adică în oameni nedesăvârșiți, vasele se sparg și vinul se varsă”, spune Toma d’Aquino (în Summa Theologica, II, Polirom 2021, p. 686). „Vinul nou în vase noi” înseamnă vinul cel nou al Evangheliei lui Hristos turnat în „vasele cele noi” ale Sfinților și dumnezeieștilor Apostoli, începând cu Duminica Cincizecimii. 

„Vasele cele vechi” sunt cărturarii, fariseii și saducheii; Ana și Caiafa, Pilat și Irod, Simon Magul, în care nu încape nicidecum „vinul cel nou” al Revelației Noului Testament. „Vase vechi” sunt atenienii din Areopag, care nu primesc „vinul cel nou” al propovăduirii Sfântului Apostol Pavel, ca și Elimas vrăjitorul din Cipru și Dimitrie argintarul din Efes.

În „vasele cele vechi” ale ereticilor Arie și Macedonie, Nestorie, Eutihie și Sever de Antiohia, nu încape „vinul cel nou” al Ortodoxiei patristice a Bisericii lui Hristos, prin Sfinții Părinți. Astăzi, Biserica Ortodoxă a lui Hristos este păstrătoarea „vinului celui nou” al Revelației dumne­zeiești, din cele șase vase de piatră de la nunta din Cana Galileii; pe când lumea este plină de „vasele cele vechi”, care refuză „vinul cel nou”. Spre exemplu: „vinul cel nou” al lui Moise n-a putut încăpea în „vasul cel vechi” al lui faraon; „vinul cel nou” al lui David n-a încăput în „vasul cel vechi” al lui Saul; „vinul cel nou” al lui Solomon n-a putut încăpea în „vasul cel vechi” al lui Ieroboam, care a dus la dezbinarea regatului; „vinul cel nou” al Sfântului proroc Ilie Tesviteanul n-a încăput în „vasele cele vechi” ale preoților lui Baal și Astartei și ale lui Ahab și Izabela; „vinul cel nou” al Sfântului proroc Elisei a înnoit „vasul cel vechi” al lui Neeman Sirianul, dar n-a putut încăpea în „vasul” lui Ghehazi.

Propovăduirea prorocilor

„Vinul cel nou” al sfinților proroci n-a putut încăpea întotdeauna în „vasele cele vechi” ale lui Israel. „Vinul cel nou” al Sfântului proroc Daniel n-a încăput în „vasele cele vechi” ale satrapilor lui Darius și ale preoților lui Bel, ci numai în „vasele cele noi” ale sfinților trei tineri din cuptorul Babilonului. „Vinul cel nou” al Sfântului proroc Iona a înnoit prin pocăință „vasele cele vechi” ale ninivitenilor.

„Vinul cel nou” al Evangheliei lui Hristos a înnoit „vasele cele vechi” ale pescarilor din Galileea, al femeii păcătoase, al femeii samarinence, al Sfintei Maria Magdalena, al lui Zaheu Vameșul și al tâlharului de pe cruce; dar „vinul cel nou” al urmării lui Hristos n-a încăput în „vasul cel vechi” al tânărului bogat, care a plecat întristat de la Iisus. „Vinul cel nou” al lui Hristos a spart „vasul cel vechi” al lui Iuda Iscarioteanul, prin ieșirea acestuia de la Cina cea de Taină.

„Vasul cel nou” al Sfântului Apostol Petru s-a reînnoit prin plâns și pocăință, după întreita lepădare; iar „vasul cel vechi” al lui Saul din Tars s-a reînnoit prin pocăință și s-a transformat în „vas ales”, ca să poarte numele lui Hristos înaintea neamurilor și a regilor și a fiilor lui Israel (cf. Faptele Apostolilor 9, 15), prin marea revelație sau descoperire dumnezeiască de pe drumul Damascului. „Vinul cel nou” al lui Hristos s-a turnat în „vasele cele noi” ale celor botezați în Duminica Rusaliilor, în „vasul cel nou” al famenului etiopian; în „vasul cel nou” al sutașului Corneliu din Cezareea; al temnicerului din Filipi și al Sfântului Dionisie Areopagitul din Atena; al lui Timotei din Efes și al lui Tit din Creta; al lui Filimon din Colose și al tuturor ucenicilor Sfântului și dumnezeiescului Apostol Pavel.

Vinul cel nou al Evangheliei dumnezeieşti

„Vinul cel nou” al revelației dumnezeiești și al Evangheliei lui Hristos nu poate fi turnat nici în „vasele cele vechi” ale poemelor homerice, nici în filosofia lui Platon și Aristotel, nici în operele literaturii universale sau în monumentele religiilor orientale și necreștine contemporane, ci „vinul cel nou” trebuie pus în „vasele cele noi” ale Sfinților Patriarhi, Proroci, Apostoli și Părinți ai Bisericii lui Hristos.

Încercând a ne adânci în apele prealimpezi din adâncul fântânii acestui cuvânt evanghelic despre „vinul cel nou”, „vasele cele vechi” și „vasele cele noi”, în care se ­cuvine a fi pus și revărsat acesta, am putea teologhisi următoarele: „Vinul cel nou” al cărții Facerii nu se poate pune în „vasele cele vechi” ale lui Ismael și Esau, ci doar în „vasele cele noi” ale lui Enoh, Noe, Avraam, Isaac și Iacob, ale lui Lot și dreptului Iosif. „Vinul cel nou” al cărții Exodului nu se poate revărsa din stânca de la Horeb sau Rafidim în „vasele cele vechi” ale lui Core, Datan și Aviron sau ale celor care au cerut facerea vițelului de aur și au jucat și cântat, închinându-se acestuia, ci în „vasele cele noi” ale lui Moise, Iosua și Caleb, iar „vinul cel nou” al cărții lui Iosua nu se poate pune în „vasul cel vechi” al lui Acan, ci în „vasul cel nou” al lui Rahav din Ierihon. „Vinul cel nou” al cărții Judecătorilor nu se toarnă în „vasele cele vechi” ale lui Abimelec și Dalilei, ci în „vasul cel nou” al pildei neîntrecute a lui Iotam, rostită de către acesta de pe muntele Sichemului. „Vinul cel nou” al cărților Regilor și Paralipomena nu se pune în „vasele cele vechi” ale lui Saul, Goliat, Abesalom, Ahitofel, Ieroboam, Ahab și Izabela și Ghehazi, ci în „vasele cele noi” ale lui Samuel, David și Solomon și ale Sfinților și marilor proroci Ilie și Elisei, al văduvei din Sarepta Sidonului și al lui ­Neeman Sirianul.

„Vinul cel nou” al Evangheliei de la Luca se revarsă prin Cina din Emaus în „vasele cele noi” ale lui Luca și Cleopa, iar „vinul cel nou” al Evangheliei lui Hristos de la Nunta din Cana Galileii se revarsă prin toate vasele comunicante ale Sfintei și dumne­zeieștii Scripturi a Vechiului și a Noului Testament; iar „vinul cel nou” al cărții Faptele Apostolilor se pune în „vasele cele noi”, mai ales ale Sfinților și dumne­zeieștilor Apostoli Petru și Pavel și ale Sfinților Arhidiaconi Ștefan și Filip. „Vinul cel nou” al Epistolelor Sfântului Apostol Pavel se pune în „vasele cele noi” ale bisericilor din Roma, Corint, Galatia, Efes, Colose, Filipi și Tesalonic și ale lui Timotei, Tit și Filimon. În „vasul cel vechi” al lui Diotref nu picură nici un strop din „vinul cel nou” al Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, precum în „vasele cele noi” ale lui Gaiu „cel iubit” și Dimitrie; după cum „vinul cel nou” al cărții Apocalipsei nu atinge decât stigmatizând „vasele cele vechi” ale nicolaiților și se pune, deodată cu sângele vărsat, în „vasul cel nou” al Sfântului mucenic Antipa din Pergam, „martorul Meu cel credincios”, după cum zice Domnul (Apocalipsă 2, 13).

Învăţătura patristică

„Vinul cel nou” al Teologiei patristice se toarnă în „vasele cele noi” ale Sfinților Părinți Atanasie și Chiril ai Alexandriei, ale Sfinților Trei Ierarhi, ale Sfin­ților Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschin și Simeon Noul Teolog, și nu în „vasele cele vechi” ale ereticilor Arie, Macedonie, Eunomiu, Nestorie, Eutihie și Sever de Antiohia sau ale icono­claștilor. „Vinul cel nou” al teologiei energiilor divine necreate se toarnă în „vasele cele noi” ale Sfinților Grigorie Palama și Nicolae Cabasila, și nu în „vasele cele vechi” ale lui Varlaam, Achindin și Gregoras. „Vinul cel nou” al acriviei ortodoxe se toarnă în „vasul cel nou” al Sfântului Marcu Eugenicul al Efesului, și nu al trădătorilor și semnatarilor de la sinodul unionist de la Ferrara-Florența.

„Vinul cel nou”al cărții Iov nu se toarnă în vasele cele vechi ale celor trei prieteni ai lui, Elifaz din Teman, Bildad din Șuah și Țofar din Naamah, ci în „vasul cel nou” al celui de-al patrulea, și anume, Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram; după cum „vinul cel nou” al Vechiului Testament se toarnă în vasul de alabastru al cărții Cântarea Cântărilor, iar „vinul cel nou” al Noului Testament se revarsă în vasul cu mir de nard de mare preț al „Imnului iubirii” Sfântului Apostol Pavel, din Epistola întâia către Corinteni, capitolul 13.

„Vinul cel nou” al Dogmaticii Ortodoxe a Sfântului Părinte Dumitru Stăniloae nu are nici o tangență cu „vasele cele vechi” ale scrierilor necreștine contemporane Sfinției Sale. De aceea, Mântuitorul Hristos poruncește: „Scoateți acum și duceți nunului. Și ei i-au dus” (Ioan 2, 8).