Copiii nu se nasc violenţi, ei învaţă violenţa

Copiii şi adolescenţii zilelor noastre se remarcă tot mai mult printr-un comportament brutal (verbal, faptic) atât faţă de persoanele din jurul lor, cât şi în interiorul familiei, grupului de prieteni, colegi etc. Ei adoptă o formă de agresiune fie pentru că urmează modelul parental, al celui promovat prin intermediul mass-mediei sau, pur şi simplu, pentru că nu li se oferă o alternativă. "Ne preocupăm de foarte multe lucruri materiale şi nu mai punem preţ pe lucrurile care ţin de sufletul nostru, pe sentimente, pe valorile fundamentale omeneşti. De aceea, lipsa sentimentelor în familie duce, mai târziu, la o formă de agresivitate", a apreciat pr. dr. Cristian Popa, directorul Asociaţiei Diaconia a Patriarhiei Române.

Agresivitatea în rândul copiilor, adolescenţilor şi tinerilor de astăzi se manifestă sub mai multe forme, de la cea verbală, extrem de des întâlnită şi foarte supărătoare, până la cea fizică, locul de manifestare a violenţei mutându-se, din păcate, din mijlocul străzii în sălile de clasă, în curtea şcolii, în interiorul grupului de prieteni.

"Copiii învaţă prin imitare; dacă au văzut violenţe în casă, atunci să ne aşteptăm să facă la fel. Toate aceste comportamente deviante derivă, în primul rând, de la modelul parental, apoi de la televizor şi, în cele din urmă, din interiorul grupului de prieteni. Când nu exista televizorul, copiii se jucau şi atunci de-a războiul, însă din cauza televizorului se depăşesc anumite limite. De aceea, recomandarea este de maximum o oră pe zi, în reprize, cu menţiunea că părintele trebuie să stea să-i explice ceea ce vede, că e doar un desen, e doar un joc. Dacă nu-i explică nimeni, copilul îşi va asuma acel desen ca şi cum ar fi real", ne explică doamna psihoterapeut Mihaela Ghircoiaş.

Dacă cei mici sunt bulversaţi de lipsa sentimentelor din interiorul familiei, cei mai mari cad pradă competiţiei materiale, ajungând să facă parte din rândul celor care comit fapte antisociale doar din dorinţa de a avea un anume obiect, de a fi cool sau de a face parte dintr-un anume grup. "Foarte multe frustrări şi tendinţe violente provin dintr-o lipsă de sentimente, întrucât ne preocupăm de foarte multe lucruri materiale şi nu mai punem preţ pe lucrurile care ţin de sufletul nostru, pe sentimente, pe valorile fundamentale omeneşti. Există şi o competitivitate agresivă de ordin material, se doreşte agonisirea de cât mai mult prin orice mijloace, creându-se astfel un alt tip de agresivitate, tinerii ajungând să se implice în furturi, tâlhării sau alte fapte infracţionale", a subliniat pr. dr. Cristian Popa, directorul Asociaţiei Diaconia a Patriarhiei Române.

Riscurile care derivă din adoptarea comportamentelor pre-delincvente

În egală măsură, consumul de droguri, care "îl scot pe om din normalitate", îi transformă pe adolescenţii zilelor noastre în agresori, care ajung să comită fapte antisociale şi chiar infracţiuni. "Principalele infracţiuni comise de adolescenţi sunt furturile, tâlhăriile, distrugerea, violul, dar şi agresiuni şi vătămări corporale. În cadrul acţiunilor de prevenire, poliţiştii le prezintă elevilor şi riscurile la care se expun prin adoptarea unor comportamente pre-delincvente: pierderea prietenilor, limitarea şanselor de dezvoltare psihosocială armonioasă, dese conflicte cu părinţii, adoptarea unui mod de viaţă stradal, intrarea în contradicţie cu legea prin comiterea de furturi, acte de vandalism, consum de alcool sau de droguri, pedeapsa cu închisoarea şi cazierul, care îi va urmări toată viaţa", a atras atenţia subcomisarul Mădălin Ţăranu, de la Compartimentul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii din cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Iaşi.

De asemenea, ideea de libertate, aderarea, din teribilism, la grupuri conduse de lideri mai în vârstă, respingerea unui anumit tip de educaţie primită în familie sau desele conflicte familiale îi determină pe copii să adopte comportamente antisociale.

Violenţa verbală, cel mai des întâlnită

Agresivitatea, tot mai prezentă în rândul copiilor, afişată în mod ostentativ dar şi mediatizată excesiv, este o consecinţă a mai multor factori de ordin social, educaţional şi emoţional. "Există o tendinţă din ce în ce mai pronunţată în ceea ce priveşte agresivitatea verbală, se constată că aceştia vorbesc pe un ton din ce în ce mai ridicat, fiind o componentă psihologică de a se impune în faţa celuilalt. Lucrurile acestea se resimt atât ca urmare a educaţiei primite, cât şi ca o consecinţă a lucrurilor pe care copiii şi adolescenţii le observă în jurul lor", a spus pr. dr. Cristian Popa, directorul Asociaţiei Diaconia a Patriarhiei Române.

Violenţa verbală, dar şi cea fizică sunt promovate intens şi de canalele mass-media, care, în goana după rating, pun pe tapet ştirile în forma lor cea mai agresivă. "Potrivit celor care editează ştirile, acestea trebuie să fie şocante, pentru a avea un impact asupra publicului şi a fi urmărite; astfel că vorbim aici de o consecinţă comercială, care vine şi creează tulburări în viaţa tinerilor noştri", a mai apreciat părintele Cristian Popa.

"Când părinţii sunt depăşiţi de situaţie, să solicite sprijinul unor specialişti"

Prevenirea actelor de violenţă în rândul tinerilor nu se poate realiza fără implicarea directă a acestora în astfel de acţiuni. "Cu scopul de a preveni şi a limita delincvenţa în rândul elevilor, poliţiştii din cadrul Compartimentului de Analiză şi Prevenire au derulat în fiecare an, în parteneriat cu şcoli şi licee, activităţi educative în cadrul unor ample proiecte. De exemplu, anul acesta, s-a derulat Proiectul "Tineri împotriva delincvenţei", în parteneriat cu 11 licee şi grupuri şcolare din zona industrială a municipiului Iaşi", a declarat subcomisarul Mădălin Ţăranu.

Potrivit acestuia, copiii vor prefera atenţia şi aprecierea grupului şi vor adopta comportamentele neadecvate în situaţia în care nu primesc atenţia cuvenită în sânul familiei. "În momentul când părinţii se consideră depăşiţi de situaţie, este necesar să solicite sprijinul unor specialişti din cadrul poliţiei, protecţiei copilului, şcolii (profesori, psiholog etc.) sau din partea unor organizaţii neguvernamentale care derulează proiecte pe linie de delincvenţă juvenilă", a mai apreciat subcomisarul.

"Trebuie să le cultivăm lucrurile bune, să le dăm un sens ziditor, al credinţei"

O mai bună comunicare în familie, acordarea atenţiei cuvenite copiilor şi îndemnarea lor spre rugăciune, dar şi verificarea mediilor şi prietenilor cu care vin în contact se numără printre soluţiile de prevenire a fenomenului de agresiune.

"Copilul trebuie să crească într-o atmosferă bună, să fie dus la biserică, să vadă modelul de rugăciune în familie. În momentul în care părinţii se vor îndrepta spre lucrurile frumoase, lucrurile binefăcătoare, şi vor face şi un efort în acest sens - nu numai efortul financiar, pe care îl găsesc drept justificare în zilele noastre -, atunci vom avea o societate cu adolescenţi, cu tineri mai educaţi, care să facă faţă rigorilor vremurilor noastre, în sensul cultivării calităţilor omeneşti: binelui, frumosului, adevărului, dreptăţii", a îndemnat părintele Popa.

Prevenirea cazurilor de agresiune de orice fel se va realiza cu mai mult succes atunci când vor fi implicaţi cei mai mulţi dintre factorii sociali decidenţi: familie, şcoală, biserică, poliţie. "Ca să prevenim, de la părinţi, educatori, profesori, preoţi, trebuie să le cultivăm lucrurile bune, frumoase în viaţă şi în conştiinţă, să le dăm un sens ziditor, al credinţei. Orice lucru temeinic se clădeşte pe o temelie sigură, cea a credinţei, transmisă prin intermediul Sfintei Liturghii. Dacă nu propunem căi spirituale pentru copiii şi tinerii noştri, atunci ei nu vor apuca decât pe căile pe care le descoperă în jurul lor sau cele pe care sunt orientaţi de societatea în care trăiesc", concluzionează părintele director.