Părinţii sunt prea ocupaţi, câteodată, pentru a-şi mai asculta copiii, pentru a fi atenţi la nevoile acestora, tinzând să rezolve problemele conflictuale "în felul lor", pe principiul "unde dă mama/tata, creşte". Dacă însă palma uşoară nu este însoţită şi de o explicaţie sau dacă acest mod de combatere a stărilor conflictuale devine o rutină, atunci copilul, spun specialiştii, va rămâne cu neînţelegerea şi cu frustrările, cu teama şi cu neîncrederea în proprii părinţi. "Bătaia nu este ruptă din rai. Copiii trebuie, întâi de toate, iubiţi. Iar pe acei părinţi care au astfel de porniri, preotul în Biserică îi îndeamnă să vină să se mărturisească. O spovedanie îl curăţă pe părinte de această patimă", îndeamnă pr. Ionuţ Bogdan Văduva, consilier familial, coordonator al Centrului de Consiliere şi Terapie de Familie "Patriarh Justinian Marina" şi slujitor la Capela cu hramul "Binecredinciosul Împărat Justinian cel Mare".
Fiinţe nevinovate, copiii au nevoie, în primul rând, de dragoste, de ocrotirea părinţilor, de responsabilitatea acestora din urmă de a le face cunoştinţă cu ceea ce îi înconjoară într-un mod plăcut, astfel încât ei să crească armonios. O meserie "aproape vocaţională", după cum apreciază psihologul Diana Avram, din cadrul Centrului de Consiliere şi Terapie de Familie "Patriarh Justinian Marina". Meseria de "tată" şi "mamă" nu trebuie să însemne doar impunerea unilaterală a voinţei tale de adult, fără a ţine cont de dorinţele şi nevoile micuţilor. Grăbiţi de problemele zilnice, mulţi părinţi au tendinţa de a-şi articula copiii cu o palmă "pentru a înţelege", fără însă a mai avea răbdarea de a le explica de ce au aplicat acea pedeapsă sau a se gândi dacă puteau rezolva într-un alt mod problema.
"Nimeni nu a învăţat niciodată nimic din violenţă. Dacă palma la fund este o obişnuinţă din partea părintelui, aşa îşi rezolvă părintele problemele de fiecare dată când copilul nu reacţionează conform dorinţelor lui, acest lucru nu este benefic. Părintele trece dincolo de un filtru al raţionalului, aplicând pedeapsa pentru că aşa consideră el că merită copilul, fără ca acesta să înţeleagă acest lucru. Copilul va percepe doar că violenţa există, lucru care îl va afecta", apreciază psihologul Diana Avram.
Tot atât de adevărat, spune specialistul, este însă faptul că o palmă dată o dată-n viaţă, însă aplicată în momentul în care nici o altă metodă nu a funcţionat, poate să însemne o lecţie învăţată pentru copil. "Pălmuţa aplicată o dată în viaţă, cu o anumită ocazie, când copilul nu pricepe altceva, nu lasă urme adânci, nu înseamnă neapărat violenţă. Dar asta presupune că părintele a fost atent, l-a urmărit îndeaproape pe copil şi i-a aplicat această corecţie la momentul când nu a avut o altă alternativă", a mai spus doamna psiholog, care a subliniat însă că părinţii trebuie să înveţe să-şi asculte copiii, întrucât ei transmit întotdeauna ceva, mai ales în momentele lor de încăpăţânare şi de negare. "Trebuie să ne înţelegem copiii. De multe ori, noi avem propriile stări, suntem obosiţi, avem serviciu, avem probleme de rezolvat. Copilul nu reacţionează cum vrem noi pentru că el nu e grăbit, nu are problemele noastre şi, aici, apare conflictul. Nu avem timp să-i ascultăm, să ne punem în locul lor; când ei fac un anumit lucru încearcă, de fapt, să ne transmită ceva, între altele că părintele, la un moment dat, a reacţionat nepotrivit faţă de copil. Totul se întâmplă în cerc", apreciază psihologul Diana Avram.
Cuvântul poate să doară mai tare decât o palmă
Specialistul apreciază că o soluţie ar putea fi reprezentată şi de punerea în oglindă a lucrurilor, copilul realizând că nu-i place, renunţând astfel la negativism. "Copilul încearcă să spună "nu" în mod firesc, este o etapă de viaţă, de care trebuie să ţinem cont. Trebuie să-l învăţăm să fie atent şi la dorinţele celor din jur, nu doar la propriile dorinţe, însă nu prin violenţă, întrucât raportul de forţe este inegal. Copilul nu este o foaie albă, el vine cu nişte experienţe, are un creier, însă trebuie să ne gândim că nu poate să le ştie pe toate de la început, iar aici contribuţia părinţilor este importantă. De multe ori însă părinţii trebuie să-şi lase copiii să experimenteze durerea, însă observând astfel încât să nu i se întâmple nimic grav", a mai apreciat doamna psiholog.
Palmele frecvente vor duce la modificări de comportament şi personalitate, iar la un moment dat el va răspunde provocărilor fiind conştient că i se face o nedreptate. "Cu cât lucrurile sunt mai neînţelese, cu atât ele creează frustrări şi tulburări dintre cele mai mari", atenţionează specialistul, care trage însă un semnal de alarmă şi în ceea ce priveşte agresiunea verbală, care, în multe cazuri, poate avea efecte mai grave: "De multe ori cuvântul spus într-o anumită manieră şi repetat inutil s-ar putea să fie mai greu de suportat decât o palmă. Cuvântul spus cu furie, cu ranchiună, cu violenţă, produce o tulburare la fel de adâncă ca şi o palmă".
Pedepsele fizice şi tratamentele umilitoare pentru copil sunt interzise prin lege
Din 2006, la iniţiativa Organizaţiei Salvaţi Copiii România, Parlamentul României a consacrat ziua de 5 iunie ca "Ziua împotriva violenţei asupra copilului". Iar în 2004, a fost introdus articolul 90 în Legea 272/2004, prin care se interzice aplicarea oricăror pedepse fizice şi tratamente umilitoare pentru copil.
În "Studiul privind nivelul de cunoaştere al legislaţiei în domeniul protecţiei copilului în rândul populaţiei şi al specialiştilor", dat publicităţii anul trecut, majoritatea populaţiei (54%) reduce semnificaţia sintagmei "tratamente umilitoare asupra copilului" la formele abuzului fizic (bătaia, pedepsele crunte, maltratarea fizică etc.). Mai mult, două treimi din populaţie încă mai consideră că "bătaia e ruptă din rai", mai subliniază studiul.
