Cultura generală sau ce rămâne după ce uităm totul

Chiar dacă mai poate fi încă dobândită sau formată în unele şcoli din România, cultura generală a devenit un concept uşor perimat. Pragmaticii susţin că acel pachet de cunoştinţe din varii domenii, de care cândva eram cu toţii atât de mândri, ar trebui să constituie în zilele noastre un suport pentru obţinerea de competenţe practice, cerute de piaţa muncii. În ce măsură mai putem vorbi astăzi despre cultură generală în şcoli? Mai este practicat studiul temeinic?

Cultura generală, în accepţiunea largă a sintagmei, împarte generaţiile de foşti şi actuali absolvenţi ai învăţământului românesc în două tabere. Foştii elevi sau studenţi de acum 20 de ani susţin că sistemul de formare în şcoala românească, în acea perioadă, era unul riguros, şcoala punând accent pe acumularea de cunoştinţe din domenii diverse, care să le lărgească vizibil orizontul cunoaşterii, iar mai apoi să permită absolventului alegerea dintr-o paletă largă de posibilităţi. Dimpotrivă, reprezentanţii generaţiilor mai tinere consideră că acea cultură generală, care făcuse faimoasă şcoala românească dinainte de 1989, este lipsită de fundamente practice. La ce bun ca un elev de liceu să reţină informaţii pe care nu le va utiliza niciodată în sfera activităţii practice?

În această polemică, adevărul e undeva la mijloc. Sigur că nu e nevoie ca elevii sau studenţii să fie "îndopaţi" cu informaţii inutile, însă nici nu este normal să devină doar beneficiarii culturii efemere a internetului. "Cei mai mulţi dintre absolvenţii de facultate au mai mult o cultură a google-ului, decât o cultură a cărţii. Generalizările nu sunt potrivite, dar, din păcate, s-a pierdut pasiunea pentru lectură şi asta se observă şi în timpul facultăţii. Cei de la Istorie, spre exemplu, sunt conştienţi că fără lectură nu pot face mare lucru. Cu toate astea, studenţii preferă să ia informaţii de ordin general de pe internet sau să reproducă aproape mecanic cele spuse de profesor la curs", subliniază asist. univ. dr. Ionuţ Nistor, de la Facultatea de Istorie a UAIC Iaşi.

În opinia profesorilor de liceu, dincolo de schimbările de curriculum sau de strategie educaţională, şcoala ar trebui să aibă, în continuare, ca misiune şi vocaţie formarea culturii generale a tinerilor, dar şi a unor competenţe care să le faciliteze, în viitor, consolidarea şi îmbogăţirea ei. "Elevii de astăzi ar trebui să rămână, în primul rând, cu nişte principii, cunoştinţe şi abilităţi esenţiale din toate domeniile studiate în şcoală. În al doilea rând, cu acea disponibilitate de a studia, de a învăţa permanent, indiferent dacă vor urma studii universitare sau nu", explică prof. Mihaela Doboş (foto), şefa Catedrei de Limba şi literatura română la Colegiul "C. Negruzzi" din Iaşi.

Cititul, "o plăcere necesară"

Circulă destul de mult ideea că elevii din zilele noastre nu mai sunt atât de dedicaţi studiului individual.

Fenomenul are, cu siguranţă, baze reale, însă nu trebuie generalizat. Există şi acum, ca şi în alte perioade, elevi şi studenţi care mai simt nevoia să citească, precum sunt şi mulţi care se mulţumesc doar cu informaţiile ocazionale pe care le găsesc rapid, când au nevoie, pe internet. "Cititul nu trebuie să fie o modă, ci o plăcere necesară, fără de care nu te poţi desăvârşi ca om. Este adevărat că nu toţi copiii citesc la fel de mult. Dar câţi adulţi citesc suficient!?", spune prof. Mihaela Doboş.

O problemă cu mult mai profundă este însă aceea a conţinutului şi metodelor pe care actualul sistem de învăţământ le pune la dispoziţia şcolii, cu care aceasta să vină, la rândul ei, în sprijinul elevului. "Din nefericire, conţinuturile s-au mai simplificat, iar modelul de abordare a studiului literaturii în manualele şi programele şcolare nu este, întotdeauna, cel mai bun. Goana de a parcurge materia de studiu este prea mare, încât se sacrifică, inevitabil, calitatea actului didactic şi profunzimea investigaţiei critice, estetice, stilistice", explică profesoara de Literatură română.

Să vorbim mai aplicat despre cazul Limbii şi literaturii române. Unii dintre absolvenţi rămân cu aceste acumulări din perioada liceului, alţii însă, care nu au dat atenţie studiului individual, prezintă lacune serioase, iar un barometru bun în acest sens sunt "perlele" de la bacalaureat din fiecare an. "Perle" de care ne amuzăm, dar care lasă, de fapt, un gust amar, pentru că măsoară cu precizie bruma de cultură generală dobândită.

"Teoretic, cel puţin, la absolvirea liceului, un tânăr poate să aibă cunoştinţe şi deprinderi serioase în ambele componente ale disciplinei: limbă şi literatură. Diferenţa o face însă preocuparea pentru studiu din timpul liceului, lectura, frecventarea unui mediu cultural de calitate", crede Mihaela Doboş.

"Nici o facultate nu îţi asigură un loc de muncă, depinde doar de tine"

Pentru a acoperi viziunea pragmatică asupra raportului dintre oferta universităţilor şi cererea de pe piaţa muncii, sistemul de învăţământ din România ar trebui să fie astfel gândit şi structurat, încât să pună în acord aspectul formativ cu cel aplicat. Dascălii spun însă că nu întotdeauna acest raport este echitabil. "Facultăţile de stat nu oferă studentului posibilitatea aplicării cunoştinţelor în practică. Spre exemplu, la Istorie nu avem un contract de colaborare cu Arhivele Statului, pentru ca studentul din anul I sau II, făcând un stagiu de practică obligatorie, să poată primi un atestat care să-l califice pentru un job în domeniul arhivisticii", completează o parte din carenţele sistemului şi asist. univ. dr. Ionuţ Nistor.

Dacă sistemul de învăţământ nu se pliază suficient de mult pe nevoile pieţei muncii, absolvenţii de liceu se dovedesc a fi mult mai pragmatici din acest punct de vedere. Acest lucru este vizibil atunci când trebuie să aleagă ce studii vor urma, optând întotdeauna pentru specializări care ar putea să le aducă un câştig rapid şi facil. "În ultimii trei ani, am participat la campaniile de promovare a Facultăţii de Istorie în licee. Am stat de vorbă cu liceenii şi am constatat că sunt foarte pragmatici. Consideră că nu le foloseşte la nimic cultura generală, pentru că au prieteni care n-au pus mâna pe carte, dar care au o maşină scumpă sau o vilă cu piscină. Un clişeu care funcţionează perfect astăzi este: "Mă duc la Administraţie publică sau la Drept, pentru că acolo voi avea un loc de muncă asigurat". E o falsă problemă. Nici o facultate nu îţi asigură un loc de muncă; depinde doar de tine. Urmează, deci, studiile doar pentru diplomă, şi atunci fenomenul "Spiru Haret" e în floare", explică Ionuţ Nistor.

Potrivit pr. prof. Vasile Gordon, şeful Catedrei de Teologie practică din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" Bucureşti, cererea pieţei trebuie luată serios în calcul, deoarece specializarea într-un anumit domeniu nu este doar "pragmatică", ci ţine şi de un realism sănătos. De aceea, educatorii, fără a neglija transmiterea unui bagaj minim de cunoştinţe generale, trebuie să încurajeze acele preocupări spre care este înclinat copilul/tânărul. În acelaşi timp, o cultură generală solidă îl poate ajuta să se împlinească mai bine chiar în propria vocaţie şi specialitate. "Învăţământul primar, gimnazial şi liceal trebuie, între altele, să insiste foarte serios pe studiul gramaticii române. La nivel academic, accentul trebuie să cadă, într-adevăr, pe stricta specializare: cursuri actualizate, seminarii pragmatice, dublate de lectură sistematică în biblioteci", explică părintele prof. Vasile Gordon.

Soluţia Bisericii: "cultura duhului"

Nu numai şcoala are datoria de a ajuta tinerii să deprindă şi să valorifice acel set de cunoştinţe generale atât de necesare, ci şi Biserica.

"Odată cu binefacerile sacramentale cunoscute, Biserica oferă de 2.000 de ani cea mai preţioasă cultură, a duhului, pe care numai ea o poate oferi. Iar cateheza, predica, convorbirile particulare sunt mijloace care trebuie mereu valorificate, pentru a-l ajuta pe credincios în luminarea credinţei şi în sporul ştiinţelor, în general. Nu întâmplător părintele Arsenie Boca a spus că "multa ştiinţă apropie pe om de Dumnezeu, puţina ştiinţă îl îndepărtează şi de ştiinţă, şi de Dumnezeu. Iar omul atâta preţuieşte, câtă apropiere de Dumnezeu şi-a câştigat în sine"", spune pr. prof. dr. Vasile Gordon, şeful Catedrei de Teologie practică din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" Bucureşti.