Curajul şi iertarea în faţa duhovnicului

Ne aflăm în a treia săptămână din Postul Sfintelor Paşti şi ne îndreptăm, cu credinţă şi răbdare, spre binecuvântata zi a Învierii, iar acest drum binecuvântat al postului reprezintă un bun prilej pentru noi de a ne opri pentru o clipă, măcar, din tumultul vieţii şi de a ne deschide sufletul în faţa duhovnicului şi a plânge păcatele noastre cele multe.

Creştinii ortodocşi vin, în această perioadă, să se spovedească şi am dorit să aflăm şi atitudinea, şi concepţia celor mai tineri despre acest moment important din viaţa de vlăstar al Bisericii, cel al spovedaniei, cu atât mai mult, cu cât nu puţine au fost părerile că tinerii vin tot mai rar să-şi mărturisească

păcatele, din neglijenţă, din

neştiinţă sau pur şi simplu că se simt ruşinaţi. Despre curajul spovedaniei şi raportarea tinerilor la această mare taină a Bisericii, Taina Mărturisirii, am vorbit cu duhovnici, dar şi cu tineri care şi-au exprimat dorinţa de a se spovedi în acest post şi se pregătesc în acest sens.

Pragul psihologic "al ruşinii" poate fi depăşit

Poate că numărul tinerilor care vin la Biserică nu este atât de numeros precum ne-am dori, dar bucuria este că tot mai mulţi dintre aceştia caută şi găsesc frumuseţea Liturghiei, a Sfintelor Slujbe, tot mai mulţi tineri calcă pragul sfintelor mănăstiri şi se zidesc sufleteşte cu sfaturile duhovnicilor noştri, plecând mai întăriţi şi dornici de a-şi schimba viaţa în bine, de a fi mai buni şi mai sensibili la nevoile aproapelui. "Cel mai greu a fost să depăşesc "pragul ruşinii" şi să înţeleg că în faţa mea era Hristos, şi nu un simplu preot, şi nu aveam de ce să mă ruşinez, pentru că El oricum ştia toate faptele mele. Nu trebuie ascuns nici un păcat sau patimă, oricât ar fi de greu. De multe ori, îmi venea să intru în pământ de ruşine, dar Dumnezeu mă întărea şi plecam de la spovedanie întărită şi uşurată, parcă pluteam, eram cu totul alt om. Şi dacă stau să mă gândesc, aceasta este cea mai mare problemă în ziua de astăzi, depăşirea ruşinii, a jenei, ce va zice preotul despre ceea ce am putut eu să fac? Dar trebuie să înţelegem că preotul este doar un martor, un rugător, prin el vorbeşte Hristos, Duhul Sfânt îi dă ceea ce trebuie să ne zică şi sfatul care ne duce la îndreptare şi la a nu mai face răul", ne-a mărturisit Maria Gruia, o tânără de 35 de ani, care a ţinut să contrazică ideea conform căreia cei de vârsta ei fac parte dintr-o generaţie pe care nu o poţi îndrepta, de oameni pierduţi în modernism şi care nu cunosc şi nu iubesc Biserica strămoşească în care au fost botezaţi.

O spovedanie sinceră îţi poate schimba viaţa

"Sunt două elemente ce trebuie introduse în această discuţie şi de la care, personal, cred că trebuie să pornim: pe de o parte, este foarte greu să depăşeşti ruşinea ce te cuprinde în faţa duhovnicului, tocmai pentru că mass-media, în majoritatea ei, nu face decât să cultive egoismul, deşănţarea şi neruşinarea, iar tinerii cu o bună creştere reuşesc foarte greu să se ţină deoparte de această exacerbare a nudităţii, a sexualităţii şi pornografiei, iar pe de altă parte, ruşinea apare în legătură cu păcatele ce ţin de sexualitate, dar nu numai. Şi tocmai de aceea, chiar dacă există părere de rău, sunt păcate greu de mărturisit pentru mulţi tineri, cum ar fi: perversiunile sexuale, vizionarea filmelor pornografice, a site-urilor cu conţinut pornografic ce au împânzit internetul. Este foarte greu de analizat şi mai ales de judecat aceste fapte, dar am convingerea că sunt mulţi tineri care gândesc ca mine - ar trebui să ne fie ruşine să facem păcatul, nu să îl mărturisim. Şi trebuie să ţinem cont şi de faptul că ruşinea este totuşi un semn al regretului; ar fi foarte grav să nu mai existe ruşine, căci atunci totul ar fi permis. Sunt foarte mulţi oameni care nu se spovedesc, mulţi prieteni de-ai mei nu o fac şi cred că nici nu îşi dau seama cât de mult le poate schimba viaţa o spovedanie sinceră", ne-a explicat Andreea Popescu, sociolog.

Secretul spovedaniei este păstrat cu sfinţenie

Marian este adolescent, elev al unui liceu bucureştean, despre care colegii mi-au mărturisit că şi-a câştigat renumele de "tipul dur" al şcolii, dar, în ciuda celor auzite, am descoperit un băiat sincer, deschis dialogului, fapt confirmat şi de profesorul de religie. "Am fost cu clasa la biserica din cartier şi preotul de acolo ne-a întrebat când ne-am mărturisit ultima oară şi cam toţi am răspuns că în generală, când ne ducea doamna de religie şi preotul ne spovedea pe toţi. Acum nu m-am spovedit, poate de frică să nu audă părinţii, deşi domnul profesor ne-a explicat că preotul nu are voie să spună cele auzite de la noi, căci poate fi dat afară din preoţie. Nu pot spune că mi-e teamă, poate puţin ruşine, şi am auzit că se dă un canon, un fel de pedeapsă, ca să nu mai repeţi greşelile. Poate într-o zi voi merge şi eu, mai aştept puţin", spune Marian, iar o părere asemănătoare are şi Claudia, cu o completare foarte importantă însă, aceea că "aşteaptă să găsească în preot un prieten al tinerilor, şi nu un moralist sau un alt profesor care aşteaptă orice ocazie pentru a-i critica".

Puterea de a ierta ne va salva

"Bucuria şi pacea de după spovedanie sunt de nedescris, iar cel care nu se spovedeşte este mort sufleteşte! Sfântul

Grigorie Palama spune că pocăinţa schimbă trecutul, şi noi avem atâtea de schimbat! În rugăciunile de dinaintea mărturisirii,

preotul spune: "Iată, fiule, Hristos stă nevăzut, primind mărturisirea ta cea cu umilinţă. Deci, nu te ruşina, nici nu te teme, nici nu ascunde de mine nimic din cele ce-ai făcut, ci toate mi le spune fără să te îndoieşti şi fără sfială, ca să iei iertare de la Domnul nostru Iisus Hristos". Iată cât de frumos Hristos ne ascultă şi ne iartă. El nu vrea moartea păcătosului, ci ca acesta să se întoarcă la El cu pocăinţă. Nu există păcat care să întreacă iubirea de oameni a lui Dumnezeu! Acesta este cel mai important mesaj pentru tinerii noştri, tineri care trebuie primiţi cu dragoste şi bucurie deplină şi învăţaţi să se roage şi să ierte", ne îndeamnă părintele Emilian Moroşanu, duhovnicul Mănăstirii Dridu, cel care, aflat la patriarhala vârstă de 83 de ani şi

slujitor al Sfântului Altar de peste 60, afirmă cu toată credinţa că doar puterea noastră de a ierta ne va salva viaţa aceasta şi pe cea veşnică.

De ce fug tinerii de spovedanie?

Serghe Badea, teolog şi tată a doi tineri studioşi şi buni credincioşi, ne-a răspuns printr-un alt fel de "decalog":

1. Pentru că şi adulţii sunt puţini care se spovedesc, în raport cu populaţia care se declară credincioasă.

2. Cei care se spovedesc rar nu-i sfătuiesc şi pe alţii s-o facă.

3. Majoritatea mijloacelor de comunicare în masă nu spun nimic despre acest subiect.

4. Sunt puţini cei care mai au conştiinţa păcatului.

5. Într-o lume care cultivă păcatul ca vitejie şi act de curaj pentru cei care îl fac, aceştia fiind chiar mai bine remuneraţi decât cei care muncesc cinstit, ordinea

valorilor morale se schimbă.

6. Cei mai mulţi tineri trăiesc

într-o lume imaginară, care face abstracţie de diavoli şi lucrarea lor, pentru că nu voiesc ca

omul să se mântuiască, ştiind că prin spovedanie tinerii câştigă multă putere în a se împotrivi păcatului.

7. Foarte mulţi consideră că nu au păcate aşa mari, încât trebuie să se spovedească.

8. Majoritatea justifică toate păcatele prin faptul că şi alţii fac la fel şi nu păţesc nimic.

9. Adulţii nu-şi mai fac o

datorie din a-i sfătui pe tineri spre bine, dintr-o atitudine de gândire pozitivă sau din

interese meschine.

10. Prin neparticiparea la sfintele slujbe în mod regulat, tinerii nu au o cunoaştere solidă a învăţăturilor Bisericii şi nu

apreciază, cu adevărat, importanţa acestora pentru viaţă.