"Ai carte, ai parte..."; un proverb ce ar putea părea uşor perimat în aceste vremuri tulburi, însă timp de o oră am regăsit adevăratul sens al acestei învăţături alături de o mână de copii de clasa a II-a, de la Şcoala "George Coşbuc". "Sunt copii minunaţi, veţi vedea", ne spune scurt doamna învăţătoare Maria Racu. Şi i-am văzut: implicare totală, isteţime şi dorinţă de a se afirma, respect în căutătura ochilor, bunătate. Pe scurt, educaţie totală izvorâtă din devotamentul şi dăruirea unui dascăl model.
Ieri, de Ziua Internaţională a Educaţiei, am căutat să întâlnim pe "domnuâ Trandafir", dascălul care nu doar le dezvăluie copiilor tainele cititului şi socotitului, ci le dezvăluie şi taina vieţii, a prieteniei, a respectului şi a iubirii. Varianta feminină a personajului din naraţiunea sadoveniană poartă numele Maria Racu, o doamnă învăţătoare cu 34 de ani de activitate în slujba modelării caracterului a zeci de generaţii de ucenici. Deşi aproape de vârsta pensionării, micuţii o găsesc la fel de frumoasă şi de sprinţară; însă, înainte de toate, o consideră ca a doua lor mamă: "Noi suntem o familie, suntem ca un stup de albine hărnicuţe, iar doamna învăţătoare ne ajută să devenim oameni buni, să aducem lumină în viaţa părinţilor noştri". Cuvinte simple, dar izvorâte din sufletul curat al copiilor.
Micuţii şi-au deschis ochii şi inima în faţa doamnei Racu, iar aceasta le îndrumă paşii spre o lume mai bună - îi învaţă că "totul trebuie să vină din suflet".
Sacrificiu şi disponibilitate totală
Jocul cuvintelor a început. Copiii sunt purtaţi în povestea cărţilor, descoperind, cu fiecare filă întoarsă, comorile nepreţuite care abia aşteaptă să li se arate. "Cartea este cea mai mare comoară din lume, ne aduce o lumină în suflet şi este plină de învăţături...", sunt câteva dintre caracterizările scurte ale copiilor din clasa a II-a A. Doamna învăţătoare Racu radiază de bucurie, iar pe chipul său se tipăreşte o expresie de mulţumire, de împlinire a muncii asidue de 34 de ani neîntrerupţi. "Nu poţi fi dascăl adevărat decât atunci când ai sădit în sufletul tău dorinţa de a transmite mai departe cunoştinţele tale, însă, nu oricum, ci cu răbdare, cu dăruire şi bunătate. Orice lucru bun se realizează cu sacrificiu, astfel că şi noi, profesorii, facem sacrificii, însă dedicaţi meseriei şi misiunii noastre ne ţinem mult mai drepţi în faţa nedreptăţilor şi a provocărilor. Cu respect şi încredere că Bunul Dumnezeu îi ajută pe cei îndrăzneţi şi buni, reuşim de fiecare dată. Satisfacţiile sunt pe măsura muncii depuse", spune doamna Maria Racu, învăţătoare la Şcoala "George Coşbuc".
Iar sacrificiul se traduce prin disponibilitatea de a sta alături de copil şi a-l înţelege, de a-i descoperi latura bună şi înclinaţiile, de a-i perpetua încrederea în forţele proprii. Şi, nu în ultimul rând, de a te deschide noului, de a accepta că mereu ai ceva de învăţat de la cei din jurul tău. "În această meserie trebuie să te perfecţionezi continuu, să îţi doreşti să obţii performanţe, să îţi doreşti să transmiţi ceea ce este bun. Fiecare firicel are personalitate, iar pentru a ajunge la sufletul lui şi a-l câştiga de partea ta şi de partea adevărului trebuie să aplici diverse metode. Nu este uşor să le arăţi calea care trebuie urmată, să le luminezi mintea şi să-i determini să iubească învăţătura. Tocmai de aceea este necesară o învăţare continuă şi din partea noastră, a cadrelor didactice. Înţelegând aceste aspecte, iată, aproape de anii de pensie am absolvit şi Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei", ne dezvăluie doamna învăţătoare.
"În fiecare zi, în buchetul cunoştinţelor voastre vom adăuga altele, şi altele..."
Rezultatele nu au întârziat să apară, iar copiii au adus pe chipul doamnei învăţătoare lumina şi satisfacţia muncii. "În fiecare zi, în buchetul cunoştinţelor voastre vom adăuga altele, şi altele...", le promite, ca de fiecare dată, cu vocea joasă, doamna Racu. Nici nu se poate altfel, pentru că, "dacă ţipi, mai tare vor ţipa şi ei": "Aici suntem toţi ca o familie, ne respectăm şi ne ajutăm unii pe alţii. Ne cunoaştem îndeaproape şi ne înţelegem", spun copiii.
Doamna învăţătoare Maria Racu deschide lunga listă a oamenilor devotaţi meseriei lor, a dascălilor capabili de orice sacrificiu în misiunea lor de a sădi şi perpetua în conştiinţa numeroaselor generaţii nevoia educaţiei, de a le desluşi elevilor minunile lumii.
"Dascălii, chemaţi să modeleze"
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, subliniază, în mesajul adresat deopotrivă elevilor, cadrelor didactice şi părinţilor la începutul de an şcolar 2010-2011, scopul educaţiei, acela de "creştere spirituală a copilului după modelul Mântuitorului Hristos": "La începutul fiecărui an şcolar, Mântuitorul Iisus Hristos ne dezvăluie prin Parabola Semănătorului că în sămânţa pe care o seamănă şi în pământul în care se seamănă există o putere: "Pământul rodeşte de la sine: mai întâi pai, apoi spic, apoi grâu deplin în spic" (Marcu 4, 26-28). La fel există o putere în adâncurile sufletului omului care se luminează şi creşte prin sămânţa cuvântului lui Dumnezeu. Dascălii din şcoli sunt chemaţi să modeleze, să cultive sufletul elevului, pentru a creşte intelectual şi spiritual.
Educaţia are ca obiectiv creşterea spirituală a copilului, după modelul Mântuitorului Hristos: "Iar Copilul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui" (Luca 2, 40)".
