Sărbătorirea a 166 de ani de la momentul istoric al zilei de 24 ianuarie 1859 ne oferă prilejul de a rememora unul dintre cele mai însemnate evenimente ale istoriei noastre, Unirea Principatelor, act fundamental prin care au fost puse bazele statului român modern, și de a-i onora pe acei oameni care au pus mai presus binele comun. Din această perspectivă aducem în discuție lupta generației pașoptiste pentru unire și personalități ale clerului care, în acei ani 1856-1859, și-au asumat misiunea grea de a se implica în grandiosul proiect al unui singur stat care să-i unească pe românii din Moldova și Țara Românească.
146 de ani de la naşterea poetului Mihai Codreanu
La 25 iulie 1876 se năştea poetul ieşean Mihai Codreanu, unul dintre cei mai prolifici sonetişti din literatura română, dar aproape necunoscut astăzi de marele public. A absolvit în paralel cursurile facultăţilor de Drept şi Filosofie la Universitatea din Iaşi şi a frecventat cursurile Academiei de Artă Dramatică. Deşi aproape complet orb, aceasta nu l-a împiedicat să deţină demnităţi încă de la 30 de ani: director al Teatrului Național din Iași (1919-1923), profesor și rector al Conservatorului de Artă Dramatică (1933-1939), director al revistei „Însemnări ieșene“.
A debutat cu poezii în revista „Lumea ilustrată”, în 1891. Între volumele sale amintitm: „Diafane” (1901), „Din când în când” (1903), „Statui” (1914), „Cântecul deșertăciunii” (1921), „Turnul din fildeș” (1929), „Statui. Sonete și evadări din sonet” (1939). A fost răsplătit cu Premiul „Năsturel Herescu” al Academiei Române, Marele Premiu Național de Poezie (1925). A fost membru corespondent al Academiei Române şi Cavaler al Academiei Franceze.
În 2014, junalistul Viorel Ilişoi i-a dedicat impresionanta şi bine documentata monografie „Necunoscutul Mihai Codreanu”. La Iaşi, casa de pe strada Rece, în care a locuit poetul, este astăzi Muzeul Memorial „Mihai Codreanu”, fiind cunoscută drept Vila Sonet. Codreanu s-a stins din viaţă la 23 octombrie 1957.