Unirea Principatelor a fost un act deopotrivă intern și internațional, ea realizându-se prin voința românilor, aprobată și recunoscută treptat de marile puteri. Ea nu vine de nicăieri ca să meargă spre
155 de ani de la nașterea pictorului Ștefan Luchian
Supranumit „poetul plastic al florilor”, Ștefan Luchian s-a născut în ziua de 1 februarie 1868 la Ștefănești, județul Botoșani, un târgușor aflat pe malul Prutului. Tatăl său, maiorul Dumitru Luchian, provenea din Galați, era comandantul Batalionului nr. 3 de grăniceri și bun prieten cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Mama, Elena Chiriacescu, era fiica unui proprietar din Ialomița. În 1874, familia s-a mutat în București.
Talentat, cu valențe evidente pentru pictură descoperite încă din prima copilărie, Luchian s-a format la Școala de Belle Arte din București, unde i-a avut profesori pe Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman și Constantin Stăncescu, apoi a urmat cursuri la München și Paris. A fost discipolul nu mai puțin celebrului Nicolae Grigorescu. Este considerat un inovator în pictura românească, mai ales prin felul în care a folosit efectele luminii în picturile sale. Tablourile cu flori reprezintă un reper și un laitmotiv în întreaga sa creație artistică.
A murit la 28 iunie 1916, la București, și este înmormântat la cimitirul Bellu.


