1939: România, una dintre senzaţiile Expoziţiei Universale de la New York

În perioada interbelică, România se află în plin proces de afirmare a identităţii naţionale, prin acţiuni culturale ce depăşeau graniţele ţării. Prin cultură şi tradiţii, dar şi prin cercetare, România încerca să se facă remarcată pe plan mondial. Un prilej bun de promovare a naţiunii române a fost participarea la grandioasa Expoziţie universală care a avut loc la New York, în 1939, şi la care România a fost una dintre ţările cele mai apreciate şi mediatizate, conform presei din acea perioadă. De altfel, România avea chiar un minister de propagandă care se ocupa de imaginea ţării.

Românii se mândreau şi în anii â30 cu tradiţiile şi arta populară, pe care încearcau să le prezinte şi europenilor, la ei acasă. Un articol din „Evenimentul Zilei“, din 6 mai 1939, relata modul în care au primit belgienii arta populară din România: „Expoziţia de artă populară românească inaugurată la Bruxelles a repurtat un frumos succes“. Manifestarea a avut loc în Palatul Artelor Frumoase şi a fost organizată „din iniţiativa Subsecretariatului de stat al Propagandei şi sub patronajul d-lui ministru Titeanu şi prezentată publicului belgian sub auspiciile asociaţiei belgo-române şi sub preşedenţia contelui Carton de Viart, fost prim ministru“. Oaspeţii au fost întâmpinaţi cu tricolorul românesc, iar „un grup de românce în frunte cu doamna Rădulescu-Mehedinţi purtau costume naţionale, reânviind astfel atmosfera ţării îndepărtate. (...) Dl. Pierre Bautioer, conservator al muzeelor regale, a făcut după aceea o scurtă expunere, analizând caracteristicile artei populare româneşti“.

Un alt târg la care România a participat cu succes a fost cel de la Milano, după cum arată ziarul „Evenimentul Zilei“ din 6 aprilie 1939: „România face parte dintre cele 19 naţiuni care participă la Târgul internaţional de la Milano“. Altă participare este cea de la Ljubljana, după cum arată „Cuvântul“ din 3 ianuarie 1929: „Acest târg este cel mai vechi din Iugoslavia iar mărfurile românneşti sunt foarte căutate. Dela 31 August până la 9 Septembrie 1929 se va ţine Târgul de toamnă. La acest târg va fi alipită o expoziţie a produselor silvice precum şi o expoziţie de vânătoare“.

Ziarul „Curentul“ din 19 decembrie 1928 relatează despre „A treia serată de muzică la Praga“, prilej cu care s-a interpretat şi muzica lui George Enescu. „Concertul a fost transmis prin radiofonie în toată ţara. Presa e unanimă în a constata marea artă a compozitorilor români şi a cere ca muzica românească să fie introdusă în repertoriul tuturor concertelor“.

Un articol din „Evenimentul Zilei“ din 2 iunie 1939 arată cum „Vocea unei cântăreţe românce a fost audiată de milioane de oameni de pe tot globul“: „Toată reţeaua radiofonică a Germaniei de peste 25 de antene a transmis dela 11 la 11,30, pe toate lungimile de undă, concertul excelentei soprane românce, d-na Sofia Munteanu“. Soprana a oferit un concert de „muzică populară dela toate popoarele europene. Astfel am putut auzi melodii populare germane, engleze, greceşti, italiene, ruseşti, franceze, portugheze, cântate chiar în limba de origină a fiecăruia“.

Iorga, o excepţie la Sorbona

În virtutea unor bune relaţii cu Italia, precum şi a veleităţilor de diplomat ale lui Nicolae Titulescu, în Italia s-au pub bazele a ceea ce urma să fie Institutul Academic Român. Aşa cum arată un articol din „Curentul“, 29 ianuarie 1928: „Azi a avut loc în localitatea Valle Giulia, de lângă Roma, pe terenul donat de oraşul Roma, ceremonia solemnă a punerei pietrei fundamentale a Institutului Academic român din Italia“, la care au participat, printre alţii, chiar Nicolae Titulescu, ministrul de Externe, în timp ce „oraşul Roma a fost reprezentant prin guvernatorul ei Prinţul Potenziani. Pe prima piatră a fost pusă inscripţia consemnând că această edificare a început sub domnia M.S.Regelui Mihai I al României, pentru a constitui pe pământul Italiei, Institutul Academic Român“.

Este de notorietate prezenţa savantului Nicolae Iorga în numeroase instituţii culturale europene ale vremii. Astfel, după cum arată ziarul „Curentul“ din 9 martie 1928, în articolul „Profesorul Iorga la Sorbona“, aflăm că acesta a fost invitat la prestigioasa instituţie, deşi, în Franţa din acea perioadă, nu se angajau profesori de altă naţionalitate decât franceză.

„Profesorul Iorga ţine o lună de zile pe an, cursuri la Sorbona. Ceeace reprezintă pentru prestigiul ţării noastre prezenţa unui savant român atât de cunoscut şi de preţuit de lumea ştiinţifică a Apusului, în sânul celui mai înalt institut de cultură al Franţei, puţini îşi dau seama. Din atâtea naţii prietene Franţei, nu sunt multe cele ce se pot mândri cu o astfel de onoare făcută vreunui om de ştiinţă al lor; şi din toţi savanţii străini cărora li sâa făcut această cinste nu este altul a cărui valoare să se fi impus astfel încât ani de-a rândul să fie chiemat să vorbească dela înălţimea unei catedre a Sorbonei.“

Expoziţia universală de la New York

Muzica, bucătăria şi vinurile cu care România a venit la Expoziţia universală din 1939 de la New York au fost foarte apreciate de presa americană. România s-a prezentat şi cu numeroase personalităţi, organizând, aşa cum arată şi un articol din „Evenimentul Zilei“ din 9 iulie 1939, „Un concert de muzică populară românească, la New York“. La eveniment a fost prezent şi un fost ministru american în România, D. Culbertson, care a spus că „trebue să cooperăm cu M.S.Carol II şi cu poporul Său, fără întârziere, pe tărâmul economic, sprijinind astfel continuarea serviciilor pe care le aduc Regele şi poporul Românei pentru pace şi pentru civilizaţie. Programul s-a încheiat cu rularea unor filme asupra României, asupra Bucureştilor şi asupra vieţi dela ţară care au avut un strălucit succes“.

La marea expoziţie au fost prezenţi şi taraful lui Grigoraş Dinicu, alături de Maria Tănase, care au impresionat la maximum audienţa, ziarele redând fotografii de la concertele acestora.

Un alt articol din „Evenimentul Zilei“, care citează presa americană, spune următoarele: „Presa americană continuă să se ocupe în termeni elogioşi de pavilioanele şi participarea României la Expoziţia Universală dela New-York. Ziarul Herald Tribune, cu data de 7 iulie, comentează primirea călduroasă pe care a făcut-o publicul american manifestărilor româneşti dela Expoziţie şi subliniază atmosfera şi distincţia pavilioanelor României (...). Tot Herald Tribune, într-un număr anterior, publică o serie de comentarii, extrem de favorabile, în legătură cu Casa Românească şi cu restaurantul, declarând că ele sunt pe aceeaşi linie cu celelalte două mari atracţii ale Expoziţiei: restaurantul francez şi căderile de apă, care sunt cel mai mult frecventate de elita vizitatorilor. În New York Times, d-na Charlotte Hugues semnează un lung reportaj asupra restaurantului românesc, dând ample detalii asupra atmosferei puternice dela Casa Românească arătând că la formarea acestei ambianţe specifice, contribuie, în egală măsură, arhitectura, decoraţia, muzica, vinul şi bucătăria românească. D-na Hugues consideră restaurantul românesc drept unul din punctele de atracţie ale Expoziţiei“.

„Una din cele mai interesante ţări“

România pare să fi lăsat o puternică impresie la New York. Astfel, „Evenimentul Zilei“ din 16 iulie 1939, arată că „la un dejun în prezenţa d-lui R. Irimescu, ministrul Românei la Washington, dat de d. Grower Whalen, preşedintele Expoziţiei Universale de la New York, în cinstea comisarilor generali ai ţărilor participante la această manifestare, d-nii Hogan şi Woorhis, conducătorii birourilor americane de arhitectură, au ţinut să exprime public părerea că pavilioanele româneşti sunt cele mai reuşite ca arhitectură, material de prezentare generală, adăugând că ele dau imaginea uneia dintre cele mai interesante ţări, din câte întâlneşte publicul în expoziţia americană. De altfel, restaurantul românesc este azi locul de întâlnire al tuturor demnitarilor şi elitei americane. El este aproape zilnic frecventat de familia Rockfeller, fiul generalului Pershing, Mc. Reynolds, judecător al Curţii federale Supreme, Barbara Hutton, Sarnof, preşedintele grupului RCA, celebrităţi ale teatrului şi cinematografului“.

▲ Un român propus pentru Premiul Nobel pentru medicină

Mulţi dintre oamenii de ştiinţă români erau recunoscuţi peste hotare. Unul dintre cercetătorii români au fost propuşi chiar pentru premiul Nobel, aşa cum arată o corespondenţă de la Stockholm din „Curentul“, de pe 19 octombrie 1928, în articolul: „Un român propus pentru Premiul Nobel. Profesorul Levaditi are şanse mari să ia premiul“. Se poate citi: „Comisiunile de propuneri pentru premiul Nobel pe anul acesta şi-au depus rapoartele. Pentru medicină au fost propuşi patru savanţi şi anume suedezul Faehraenz, care a lucrat asupra fiziologiei sângelui, chirurgul american Cushing, cunoscut pentru lucrările sale în domeniul chirurgiei creerului, românul Levaditi, cunoscutul serolog, şi estonianul Paldrock, cunoscut pentru lucrările sale supra leprei“.

Printre oamenii de ştiinţă recunoscuţi se afla chiar şi o domnişoară savant. „Un elogiu pentru fiziciana română d-ra Mărăcineanu“ este un articol din ziarul „Adevărul“ din 10 aprilie 1928, în care se arată că „«Echo de Paris» consacră un lung articol în prima pagină în cinstea d-rei Mărăcineanu, fiziciana română, arătând că lucrările ei asupra radio-activităţii o aşează în primul rând al savanţilor actuali“.