35 de ani de la revolta muncitorilor de la Brașov

În 15 noiembrie s-au împlinit 35 de ani de la izbucnirea revoltei muncitorilor de la Fabrica „Steagul Roșu” din Brașov, prima mișcare socială transformată în protest politic din România ceaușistă. Nemulțu­mirile au pornit de la revendicări sociale - lipsa alimentelor, a încălzirii, a curentului electric - şi au culminat în ziua de 14 noiembrie 1987, când angajații au observat, la a doua chenzină, că li s-a reţinut foarte mult din salariu. Practic, scânteia revoltei a pornit de la refuzul muncitorilor din Secția 440 Matrițe de a mai lucra și de la curajul strungarului Aurel Huian de a merge la șeful de secție pentru a cere lămuriri.

Au urmat sistarea activității în toată fabrica și marșul muncitorilor din 15 noiembrie, care s-a transformat în protest politic. A fost pentru prima dată în era ceușistă când s-au scandat lozinci antisistem, s-au ars portretele lui Ceaușescu și s-a cântat „Deșteaptă-te, române!” Revolta a fost înăbușită cu brutalitate, mulți dintre muncitori fiind arestați, bătuți cu bestialitate, condamnați la închisoare cu suspendare și deportați politic în alte județe. În ciuda intervenției rapide a regimului, revolta de la Brașov a fost momentul care a creat prima breșă într-un sistem care părea să aibă rezistență de monolit.

În deceniul 1977-1987, în România comunistă au existat patru revolte: în Valea Jiului, în 1977 (revolta minerilor), la Iași, în februarie 1987 (revolta studenților și cea a muncitorilor de la Fabrica „Nicolina”), și, cea mai importantă, la Brașov, în noiembrie 1987.