Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Alexei Mateevici, slujitorul limbii române

Alexei Mateevici, slujitorul limbii române

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 28 Feb 2011

S-a născut în 1888 în familia preotului basarabean Mihail Mateevici şi a Nadejdei a protopopului Ioan Neaga din Căuşanii de peste Prut.

După şcoala primară, din 1897 tânărul Alexei urmează şcoala teologică de la Chişinău, pe care o finalizează cu distincţia "cum laude". Între 1902-1910, urmează Seminarul teologic, apoi, până în 1914, îşi continuă studiile la Academia duhovnicească din Kiev. Încă de pe băncile seminarului, tânărul Alexei publică poezie, traduce din literatura rusă şi studiază trecutul poporului român din perspectivă religioasă. Cu studiile teologice finalizate, se întoarce la Chişinău, ocupând postul de profesor de limba greacă la seminarul în care învăţase. Îşi continuă cercetările pentru identificarea rădăcinilor româneşti, scrie la revista "Luminătorul" şi luptă pentru afirmarea românească a celor care locuiesc în ţinutul dintre Prut şi Nistru. În iulie 1917, aflat într-un spital din Chişinău, Alexei Mateevici scrie poezia "Limba noastră", autentică mărturisire a identităţii româneşti şi odă închinată limbii române. O lună mai târziu este răpus de tifosul exantematic, care îl chinuia pe patul de spital.