Antim Nica la conducerea Misiunii ortodoxe din Transnistria

În decembrie 1943, la un an de la instalarea în fruntea Misiunii ortodoxe române din Transnistria, mitropolitul Visarion Puiu se întorcea în ţară. Motivele plecării din această funcţie erau legate mai ales de lipsa preoţilor destoinici care să facă misiune de evanghelizare în teritoriul administrat de statul român între Nistru şi Bug, dar şi de ofensiva sovietică care se apropia tot mai mult de Odesa şi demoraliza populaţia locală. Astfel, în contextul unei apropiate retrageri a administraţiei româneşti, în data de 16 decembrie 1943, Antim Nica era numit la conducerea Misiunii de către mareşalul Ion Antonescu, cu aprobarea patriarhului Nicodim. La momentul numirii, Antim Nica era asistent la Catedra de pastorală din cadrul Facultăţii de Teologie din Bucureşti. Arhimandritul Antim cunoştea prea bine problemele de la Misiunea din Transnistria, deoarece de la începuturile acesteia, septembrie 1941, şi până în august 1943 fusese vicar, când practic pusese pe picioare activitatea misionară din acest spaţiu rusesc. Numirea lui Antim la conducerea Misiunii era considerată ca temporară chiar de către mareşal, deoarece considera că, la o eventuală retragere din Odesa, componenta bisericească a administraţiei româneşti să aibă un conducător. De altfel, o lună mai târziu românii se retrăgeau din Odesa, practic activitatea Misiunii bisericeşti încheindu-se. Însă, la alegerile din 23 ianuarie 1944, Antim Nica era ales episcop al Ismailului - Cetatea Albă, la 10 martie fiind instalat în această calitate.