În 18 decembrie 1892, la „Mariinsky Theatre”, în Sankt Petersburg (Rusia), sub bagheta dirijorului italian Riccardo Drigo, avea loc prima reprezentație publică a baletului „Spărgătorul de nuci”, de Piotr Il
Antonie Plămădeală la Mănăstirea Râşca
Atunci când intra pe poarta Mănăstirii Slatina, în 1950, Antonie Plămădeală era căutat de autorităţile statului. El încerca să scape de arestare după intrarea în monahism în Prislopul lui Arsenie Boca şi vieţuirea episodică de la Crasna gorjeană. La Slatina, Antonie Plămădeală era unul dintre cei trei care aveau studii în teologie într-o chinovie de peste 60 de monahi, încât ocupa funcţia de profesor la nou-întemeiata şcoală monahală. Rolul său nu era atât de uşor, deoarece, ca tânăr monah, trebuia să fie profesorul unor călugări bătrâni şi îmbunătăţiţi precum Paisie Olaru. Dar Slatina era în primul rând şcoala smereniei monahale. Tot Antonie Plămădeală a fost cel care, trimis la Mănăstirea Râşca, a întemeiat o şcoală monahală pentru maicile nou-aşezate aici. A fost unul dintre cei care, cu multă dărnicie, a creat o coeziune în chinovia formată din călugăriţele aduse de la Agafton şi Agapia. De altfel, monahul Antonie s-a ataşat mult de obştea de la Râşca, fiind permanent în mijlocul maicilor care nu prea uşor se deprindeau cu vieţuirea din această mănăstire. Vieţuirea acestor maici la Râşca a fost grea, dar, cu rugăciune şi mult suflet, Antonie Plămădeală a ştiut să pună început bun chinoviei de la mănăstirea voievodală Râşca suceveană.