Arestarea părintelui Adrian Făgeţeanu în 1950

În ajunul Crăciunului anului 1950, Securitatea făcea o descindere la Mănăstirea gorjeană Crasna. Organele de represiune aveau informaţii că monahul Adrian Făgeţeanu îi găzduise pe fugarii anticomunişti Gheorghe Turcu şi Cornel Dumitrescu. La cercetări s-a descoperit că, în perioada guvernării naţional-legionare, acesta fusese şef al Siguranţei Fălticeni. În consecinţă, părintele Adrian a fost trimis în ancheta Securităţii din Câmpulung Moldovenesc. După un an de anchete, Securitatea construia un întreg scenariu al antecedentelor politice ale părintelui Adrian Făgeţeanu. S-a stabilit că Alexandru (numele de mirean) Făgeţeanu simpatizase mişcarea legionară din 1935, pe când era student la Facultatea de Drept de la Cernăuţi. După obţinerea licenţei, în 1938, a ocupat postul de comisar de poliţie, pentru ca în timpul guvernării naţional-legionare să fie numit şef al Siguranţei Fălticeni. În ianuarie 1941 a ordonat mai multe arestări în rândurile celor suspectaţi de activitate comunistă. Ulterior, în timpul rebeliunii legionare s-a zvonit că acesta ar fi participat la acţiunile mişcării legionare, pentru care, în 1941, a primit o condamnare de 5 ani închisoare corecţională. În timpul detenţiei de la Aiud a cunoscut o transformare spirituală, fiind hotărât ca după eliberare să intre în viaţa monahicească. În 1946 s-a înscris la Facultatea de Teologie de la Suceava, însă din cauza antecedentelor politice a fost internat pentru trei luni în lagărul de la Slobozia. Ajunge la Bucureşti, cunoaşte mişcarea spirituală de la Antim, care îl determină să se ataşeze acesteia, mai ales după ce Sandu Tudor se stabileşte la Crasna din Gorj. Aşa se face că, după un an de anchete în Securitatea din Câmpulung, apoi la Bucureşti, la 31 martie 1952, părintele Adrian Făgeţeanu era condamnat prin Sentinţa nr. 1391 la 8 ani de temniţă grea. În timpul detenţiei, părintele Adrian a cunoscut penitenciarele de la Craiova, Făgăraş, Suceava şi Jilava, fiind eliberat în 1955.