Arestarea şi condamnarea părintelui Dumitru Bălaşa

După tulburările provocate de către revoluţia de la Budapesta, regimul comunist condus de Gheorghiu-Dej încerca să-şi consolideze poziţia în statul român şi să-şi demonstreze fidelitatea faţă de Moscova în contextul retragerii trupelor sovietice. Iar aceste obiective, în concepţia bolşevică, puteau fi atinse numai prin teroare. Totodată, Hruşciov reîncepuse lupta împotriva Bisericii, iar această iniţiativă era preluată inclusiv de către regimul de la Bucureşti. Încă din februarie 1958, organele de represiune executau decizia partidului, prin arestarea "legionarilor", care "unelteau" împotriva statului. Arestările au continuat pe parcursul întregului an, Securitatea descoperind în Biserică "o mare conspiraţie legionară" în care erau vizate loturile "Rugul Aprins", "Viforâta" sau cel al preoţilor arădeni. Dar toate aceste arestări aveau totuşi o cheie. Regimul considera că trebuie instituită frica faţă de partidul unic, iar capul Bisericii, patriarhul Justinian, trebuia să cedeze mai ales în problema monahală. Întâistătătorul a refuzat, sperând ca toată această campanie împotriva Bisericii să se oprească şi preoţii să fie eliberaţi. Dar teroarea a continuat. Unii preoţi erau văzuţi că îşi continuă "activitatea legionară" şi astfel sabotează "socializarea agriculturii". Unul dintre aceştia a fost preotul Dumitru Bălaşa, din Suteşti-Vâlcea. După obţinerea licenţei în Teologie, cu mari greutăţi, deoarece fusese arestat şi condamnat pentru aşa-zisă activitate legionară, părintele Bălaşa îşi întemeiase o familie şi îşi găsise liniştea necesară unei pastoraţii rodnice. Era iubit de credincioşi, dar nu era bine văzut de comunişti. De aceea, la 16 septembrie 1959 a fost luat din mijlocul familiei şi trimis în ancheta Securităţii de la Piteşti, unde, deja cu un an înainte, anchetatorii aveau delaţiunilor unor comunişti din localitate. Părintele a refuzat să recunoască ce i se imputa, chiar şi la proces. Cu toate acestea, la 31 martie 1960 a fost condamnat de Tribunalul Militar Craiova la 6 ani de închisoare corecţională. A fost purtat pe la Jilava şi Aiud şi a prestat muncă obligatorie la Salcia şi Ostrov. A fost eliberat la 30 iulie 1964 din colonia de muncă de la Ostrov.