Prezent la Iași, la invitația Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” (UMF) din Iași, prof. univ. dr. Cristian Preda, profesor de științe politice la Universitatea București, cunoscut
Arhiereul Veniamin Pocitan, un istoric mai puţin cunoscut
Era originar din Ciumaşii Bacăului, născut la 5 decembrie 1870 într-o familie de credincioşi ortodocşi. După absolvirea claselor seminariale teologice la Roman şi "Nifon Mitropolitul", tânărul Vasile s-a înscris la facultăţile de Teologie şi Drept din Capitală. Între 1897-1928, preotul Vasile Pocitan a slujit la Biserica "Sf. Voievozi" din Bucureşti. Pentru mai puţin de un an, în 1914 a fost detaşat ca slujitor la biserica românească din Paris, iar în 1926 a obţinut doctoratul în teologie. În timpul războiului de reîntregire, preotul Pocitan a fost subşef al Serviciului religios de pe lângă Marele Cartier General al Armatei Române şi profesor la liceele bucureştene "Matei Basarab", "Sf. Sava" şi la Seminarul Pedagogic universitar. În 1929, a fost ales arhiereu-vicar al Episcopiei Huşilor, primind tunderea în monahism la Mănăstirea Neamţ, cu numele de "Veniamin". Trei ani mai târziu asigură locotenenţa Eparhiei Huşilor, iar din 1935 a fost chemat de patriarhul Miron Cristea ca arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. La desfiinţarea instituţiei arhierului-vicar cu noua lege a cultelor din 1948, ierarhul Veniamin Pocitan îşi pierde postul de vicar, retrăgându-se la Mănăstirea Cernica.
La 14 martie 1955, arhiereul Veniamin Pocitan a trecut la cele veşnice. De remarcat în cazul acestui arhiereu este activitatea depusă pe ogorul cercetării Istoriei bisericeşti româneşti. Arhiereul Veniamin a publicat numeroase studii şi articole bine documentate, privind comunităţile româneşti de peste hotare, şcolile catehetice din Eparhia Huşilor, Mitropolia Proilaviei, Episcopia Hotinului, episcopul Melchisedec Ştefănescu sau despre arhiereii-vicari.





