Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Arhimandritul Theofil Niculescu, slujitor al monahismului din Oltenia

Arhimandritul Theofil Niculescu, slujitor al monahismului din Oltenia

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 02 Mar, 2011

Este unul dintre slujitorii monahismului oltean puţin consemnat în lucrările postbelice de istorie bisericească. S-a născut la 23 august 1913, în familia unor credincioşi din Caracal. În timpul Războiului de Reîntregire a rămas orfan de tată.

Tânărul Teodor şi-a dorit mult să urmeze teologia, încât la susţinerea bacalaureatului în 1930 s-a înscris în clasa a V-a a seminarului teologic craiovean. La 29 ianuarie 1933 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Cozia, hirotonit ierodiacon, apoi numit eclesiarh al catedralei din Râmnic. De acum, monahul Theofil a contribuit cu mari eforturi la reînvierea monahismului oltean iniţiat de episcopul Vartolomeu Stănescu şi continuat de mitropolitul Nifon Criveanu. A fost stareţ la mănăstirile Coşuna şi Bistriţa, unde a reparat construcţiile ruinate şi a refăcut viaţa monahicească, mai ales prin introducerea tipicului monahal. Pentru rezultatele sale, în 1940 a fost numit exarh al mănăstirilor din Oltenia. După desfiinţarea Mitropoliei Olteniei în 1945, a fost marginalizat, fiind rechemat în funcţiuni bisericeşti după 1947, mai întâi ca eclesiarh al catedralei din Bănie, apoi ca director al şcolii teologice de la Coşuna lui dragă. Realizările activităţii sale au deranjat "organele" regimului comunist, pentru care în 1959 l-au scos din monahism. În 1960, a revenit ca slujitor la Parohia Lupu din Alba, apoi ca administrator la casa de odihnă din Curtea de Argeş, respectiv la fostul Schit Peştera Ialomicioarei. La 16 august 1977, părintele Theofil Niculescu a trecut în ceata drepţilor.