Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Aurel Nistor - un slujitor dedicat Bisericii şi Neamului românesc

Aurel Nistor - un slujitor dedicat Bisericii şi Neamului românesc

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 22 Iunie 2014

„Problema românească din Săcuime nu e numai de interes local; ea ar trebui să fie o problemă de stat, una şi aceeaşi pentru orice cârmuire din fruntea ţării. Ca să ajungă problemă de stat, trebuie mai întâi cunoscută, şi încă în toate laturile! Problema românismului din Săcuime e o problemă grea şi complicată, care pretinde multă trudă, zbucium şi spirit de jertfă. Rezolvarea ei cere conlucrarea armonică a mai mulţi factori, dusă după un plan de luptă bine stabilit în toate amănuntele lui şi executat cu tenacitate şi consecvenţă... Cauza noastră este dreaptă şi morală; acţiunea pornită e plăcută lui Dumnezeu, de aceea ştim că vom avea ajutorul Lui... În ceea ce ne priveşte, atât de mult ne-am identificat cu această problemă, încât o simţim cum ne urmăreşte oriunde am fi şi orice am face, devenind o parte integrantă a fiinţei noastre şi respirând-o permanent parcă şi prin pori.“ Acestea sunt cuvintele părintelui Aurel Nistor rostite în conferinţa susţinută la Adunarea Generală a secţiei Sibiu a Asociaţiei „Andrei Şaguna“ din 14 iulie 1927 de la Sfântu Gheorghe. De fapt, aceste fragmente le-am extras din cartea „Aurel Nistor, o pagină din istoria Bisericii şi a Neamului“, apărută la Editura Carpaţii Răsăriteni din Sfântu Gheorghe, în anul 1999. Deşi a apărut de peste 15 ani, acest volum de studii şi documente dedicat marelui slujitor ortodox Aurel Nistor de către profesorul Ioan Lăcătuşu, cu binecuvântarea întâistătătorului românilor din Eparhia Harghitei şi Covasnei, este trecut cu vederea. Prezentăm acest volum deoarece îl considerăm esenţial pentru cunoaşterea şi înţelegerea renaşterii spirituale româneşti interbelice într-un ţinut românesc poate de prea multe ori văduvit de interesul pe care trebuie să-l manifeste statul român. Cartea se constituite din medalioane biografice şi genealogice referitoare la clericul Aurel Nistor, urmate de o suită de studii şi articole redactate chiar de acest vrednic slujitor român, apoi de o serie de documente de arhivă inedite, respectiv ilustraţii. Volumul este alcătuit după normativul academic. Dar cine este Aurel Nistor? Acesta s-a născut în 1882, în numeroasa familie a preotului Dionisie Nistor din Araci, jud. Covasna. După şcoala primară din satul natal şi din Săcele, un an de zile frecventează colegiul „Szekeliy Miko“ din Sfântu Gheorghe, apoi se transferă la gimnaziul braşovean „Andrei Şaguna“. După absolvirea Academiei teologice din Sibiu, în 1903 este hirotonit pe seama Parohiei Araci, în locul tatălui său. După pierderea şcolii primare de limbă română, la presiunea autorităţilor maghiare, tânărul preot înfiinţează o „casă culturală“, unde elementul românesc din parohie, şi nu numai, se manifesta în limba maternă. În 1916, ca român este arestat, legat în lanţuri, torturat şi trimis în temniţa din Cluj, apoi în Ungaria. La momentul semnării actului Marii Unirii, pe Aurel Nistor îl găsim ca liderul românismului din zona sa de pastoraţie. În 1922 este vizitat de mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului, pe care îl apreciază pentru activitatea sa în slujba Bisericii şi a neamului, care îl numeşte administrator al Protopopiatului Sfântu Gheorghe, în 1926 înscăunându-l în această funcţie. Se implică în viaţa publică, iniţiază numeroase activităţi culturale şi religioase, demarează un amplu program pastoral-misionar, precum zidiri de biserici sau catehizări, înfiinţează şcoli şi multe alte acţiuni de renaştere spirituală şi naţională din acest spaţiu al ţării. În 1940 este nevoit să se refugieze în teritoriul liber, slujind în Parohia Braşovul Vechi. După 1944 revine în parohia sa de suflet, Araci, a cărei biserică o reface şi o sfinţeşte în 1964. În 1973 trece la cele veşnice într-o simplitate exemplară, care nu a trădat enorma sa contribuţie la păstrarea şi valorificarea a ceea ce este românesc în ţinutul din Harghita şi Covasna.