Biserica boierească de la Popeşti-Mihăileşti la 1900

Pe la începutul secolului trecut, arhitectul Ion Trajanescu descoperea pe drumul ce duce de la Bucureşti spre Alexandria, în satul Popeşti, astăzi Mihăileşti, o biserică având o arhitectură simplă, în formă de navă, cu elemente artistice brâncoveneşti, asupra căreia timpul lasăse urme adânci. În urma cercetărilor de suprafaţă efectuate de arhitectul român s-a arătat că biserica, aflată pe promontoriul ce domină şi astăzi valea Argeşului, era o construcţie boierească, ridicată în numele Sfintei Treimi de marele vistier Cârstea Lupescu, pe la 1688-1689, în vremea martirului Constantin Brâncoveanu voievod. Probabil că biserica a fost în preajma unei locuinţe boiereşti, aşa cum întâlnim la curţile brâncoveneşti, la Hereşti sau Coţofeneşti. Lăcaşul, care şi astăzi păstrează picturi originale, inclusiv tabloul votiv cu familia ctitorului, se pare că ar fi fost executat de Pârvu Mutu şi ai săi ucenici, având o formă arhitectonică simplă, conturată prin cele trei încăperi: altar, naos şi pronaos, despărţite de coloane din zidărie. Pronaosul este încununat de o turlă cu rol de clopotniţă, astăzi refăcută în formă patrulateră, cu acces dintr-o casă a scării exterioară, adăugat în partea de nord. La 1900, turla era din lemn, semn al unei refaceri de la mijlocul secolului al XIX-lea, ca şi frontonul neoclasic din partea apuseană, complet străin de arhitectura bisericii. La 1900, biserica era de parohie cu 270 de familii şi 1.225 de suflete păstorite de preotul Dumitru Dragomirescu, numit în 1874.