Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Biserica brâncovenească de la Doiceşti-Dâmboviţa

Biserica brâncovenească de la Doiceşti-Dâmboviţa

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 15 Mai 2011

În perioada medievală puţine erau bisericile săteşti, aşa cum sunt astăzi. Credincioşii, mai ales cei săraci, se puteau ruga la bisericile boiereşti sau domneşti ale curţilor sau la mănăstirile care funcţionau în acele vremuri. În Ţara Românească, biserici de curte găsim la Glogova, Hârteşti, Coţofeneşti, Mogoşoaia, Potlogi sau la Doiceşti, dar care fie nu sunt restaurate, fie nu sunt puse în valoare aşa cum funcţionau iniţial. La Doiceşti, pe malul stâng al Ialomiţei, pe drumul ce duce de la Târgovişte spre Sinaia, este biserica cu hramul "Naşterea Maicii Domnului", ridicată la 1706 de Constantin Brâncoveanu, pentru fiul său Matei, alături de curtea ce va fi avut un frumos palat asemănător cu cel de la Mogoşoaia sau Potlogi. Încă de la începutul sec. al XX-lea, istoricul Nicolae Iorga semnala pericolul în care se afla lăcaşul brâncovenesc în caz de nerestaurare, arătând că locuinţele fuseseră deja dărâmate, până la nivelul spaţioaselor pivniţe. Biserica are o arhitectură în formă de basilică, fără abside laterale, proprie unui lăcaş de curte, cu turlă pe pronaos şi scară adosată, intrarea făcându-se printr-un pridvor format de o colonadă. Deşi "se reparase" la 1896, se arăta că, în 1909, biserica "este în rea stare", funcţionând ca parohie cu o filială şi 2.120 de suflete.